Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

interviu cu Luiza Willems, designer si antreprenor

A renuntat la corporatie pentru a deveni pionierul modei mama-fiica in Romania: Nu mirajul de a ma imbogati m-a determinat sa pornesc pe cont propriu

A renuntat la corporatie pentru a deveni pionierul modei mama-fiica in Romania: Nu mirajul de a ma imbogati m-a determinat sa pornesc pe cont propriu


A fi "propriul sef si a nu depinde de nimeni" este o dorinta la care visam din prima zi in care ne-am angajat. Si totusi, dupa 5-10 ani de angajare, putini sunt cei care au curajul sa faca aceasta alegere. Sa nu mai fie visul atat de atragator?

In ciuda oportunitatilor de business din tara noastra, tot mai multi tineri aleg sa plece in strainatate. Daca in anii 2000 vorbeam despre forta de munca din constructii sau menaj care pleca din Romania, in 2018 tari precum Anglia, Germania, Franta reprezinta mirajul pentru multi dintre corporatisti.

Iar conditiile salariale reprezinta doar unul dintre motive. Prea des argumentul este "vreau sa plec din tara asta unde simt ca nu am niciun viitor."

Si totusi, ce-i determina pe cei care raman in tara sa inceapa un business pe cont propriu? Cine si ce ii sustine?

Luiza Willems, designer si antreprenor al FamilyFashion.eu, un concept vestimentar mama-fiica, ne vorbeste despre riscurile, oportunitatile si fericirea de a fi propriul sef.

De cati ani esti antreprenor si ce te-a determinat sa pleci dintr-o pozitie de top management?

In 2014, dupa 13 ani de marketing, am simtit pur si simplu ca locul meu nu mai este in corporatie. Desi lucrasem in multe companii internationale, pe diferite pozitii, avand ca obiectiv sa fiu unul dintre cei mai buni directori de marketing din Romania, in toamna anului 2014 am decis ca este timpul sa folosesc cunostintele dobandite pentru a crea propria companie.

Pur si simplu valorile mele, viziunea mea despre viata de angajat intr-o companie se schimbasera.

Nu stiam daca este o alegere corecta sau cat va dura antreprenoriatul meu, dar eram hotarata sa incerc. Imi doream sa fac ceva care conteaza pentru mine si familia mea si sa am mai mult timp pentru cele doua fiice mici. Nu banii sau mirajul de a ma imbogati ca antreprenor au inclinat balanta spre a dezvolta propria afacere.

Am ales sa fac haine pentru mame si fiicele lor, un concept vestimentar care in 2014 era inexistent in Romania.

Family Fashion este un pionier al conceptului mama-fiica. Iar datorita entuziasmului cu care a fost primit pe piata, in ultimi ani au aparut si alte ateliere care au inteles oportunitatea acestui concept.


De la marketing in multinationala la design vestimentar este cale lunga. Cum te-a ajutat experienta ta anterioara sa creezi si sa sustii afacerea pe care o construiesti astazi?

Alegerea de a face haine pentru mame si fete a fost pur si simplu intuitie. Imi iubesc foarte mult fetele si iubesc si hainele. Pentru mine o haina, o rochie nu este un simplu articol vestimentar.

Pentru mine fiecare este o modalitate de a ne exprima. Mamele reprezinta un idol pentru fetitele lor, un exemplu pe care ele il urmeaza; in timp ce fetitele sunt papusile mamelor pentru care creeaza roluri si povesti. Toate fetitele isi doresc la un moment dat sa fie ca mamele lor.

In primele luni dupa ce am ales sa fac haine pentru mame si fete, au fost multe momente de neincredere. Prietenii mei, cunoscutii mei au crezut ca este un hobby pe care il fac din pasiune si care la un moment dat se va incheia.

Doar familia mea a crezut in mine, pentru ca am o fire ambitioasa si foarte perseverenta. Cand imi propun ceva, depun toate demersurile pentru a-mi atinge obiectivele.

Toti anii de marketing, de business planuri, de analize financiare m-au educat intr-un stil foarte sanatos. Inca de la inceput analizam cat investeam intr-o fusta si cu cati bani o puteam vinde astfel incat sa fie accesibila ca pret si avantajos ca productie.

Iubesc sa creez haine, la fel de mult cum iubeam sa derulez campanii de promovare. De altfel, chiar vad o asemanare foarte mare intre conceptul creativ din design vestimentar si cel din comunicare a brandului.

Faptul ca eram obisnuita sa fac materialele de promovare pentru produsele pe care le gestionam ma ajuta acum sa imi compun colectiile, sa vad imaginile de la sedintele foto inainte de a se intampla... sa aleg o locatie pentru shooting, care sa spuna povestea hainelor mele.

Nu as fi putut sustine businessul pe care astazi il conduc fara experienta de marketing acumulata in anii de corporatie.

Cum descrii piata de articole de imbracaminte din Romania? Mai este loc si pentru designeri romani?

Daca ne raportam la total piata, branduri importate si branduri autohtone, o gasesc aglomerata, cu marci diverse... de la cele mai scumpe, la cele mai ieftine. Cu siguranta este mult loc pe piata din Romania pentru designerii romani. Si am vazut in ultimii doi ani din ce in ce mai multe marci romanesti care cresc usor si frumos. Dar este nevoie de foarte multa munca, perseverenta si incredere.

Este dificil sa faci creatie vestimentara si sa o vinzi la pret de mass market.

Iar daca pretul nu este competitiv, oricat de cool ar fi articolul creat, tanarul designer nu poate sa se auto-sustina daca doar creeaza de amorul artei. Iar piata din Romania este invadata de haine la preturi foarte mici.

Care sunt provocarile cele mai mari pe care le intampini si cum le solutionezi?

Vorbeam mai devreme despre preturile de vanzare. Designerii romani concureaza cu marile branduri de haine care au productie ieftina in diverse tari asiatice si care isi permit preturi foarte mici. Vorbim despre un produs realizat in Romania care ajunge ca si cost de productie (materie prima si manopera) la acelasi pret de vanzare ale brandurilor internationale.

Pentru a putea oferi articole frumoase, de buna calitate si la preturi competitive cu piata, strategia mea de produs vizeaza 2 categorii: hainele produse in mini serii, in fabrici si ateliere din Romania si productia de comanda.

In felul acesta reusesc sa propun colectii mass market la preturi foarte bune, dar si sa continui sa creez modele unicat pentru clientele care isi doresc sa poarte altceva.

O alta provocare a industriei textile este lipsa fortei de munca. Din pacate, scolile de meserii nu mai exista, iar croitoria nu mai este o meserie atractiva pentru tinerele femei.

Lipsa fortei de munca duce la inconsecventa in productie, la intarzieri mari ale termenelor de livrare. In moda, daca ai intarziat o luna, ai ratat sezonul.

O data cu cresterea salariilor minime, multe firme straine care lucrau in sistem lohn au ales sa plece in Bulgaria, Moldova sau in tarile asiatice, unde manopera este mult mai mica.

Acest lucru a influentat foarte mult fabricile si atelierele din Romania, care erau dependente de contractele din strainatate. Productia locala nu poate acoperi volumele la care se lucra in sistem lohn.

Astfel multe dintre ateliere si-au micsorat efectivul de lucru sau chiar s-au inchis, iar marea majoritate a lucratoarelor au plecat in strainatate.

Este un paradox: avem nevoie sa crestem productia textila locala, dar fabricile si atelierele depind de contractele din strainatate.


Intre atatea riscuri, ce iti da putere sa mergi pe drumul pe care l-ai ales?

Iubesc sa creez haine. Fiecare nou model mi se pare mai bun si mai frumos decat cel de ieri. Este o placere maxima sa vezi rezultatul muncii tale. Iar faptul ca fetitele mele sunt modelele mele, alaturi de mine, ma face sa merg si mai departe.

Si ele sunt foarte implicate in a alege materialele pentru noile tinute, exerseaza pozitii de posing pentru sedintele foto. Petrec foarte mult timp cu mine la atelier.

Conceptul mama-fiica este mai mult decat un concept vestimentar. Este un stil de viata. In copilarie, fetita isi copiaza mama in tot si in toate. Oportunitatea de a se imbraca precum mama ii valideaza micutei increderea ca si ea va fi ca mami cand va creste.

Si este sanatos sa fie asa, pana la o anumita varsta, cand fetita doreste sa fie independenta, cand vestimentatia este cat mai diferita de a mamei, ca o declaratie de independenta.

Aceste lucruri imi sunt confirmate in fiecare zi prin discutiile pe care le am cu clientele mele. Pagina noastra de Facebook are peste 41.000 de urmaritori si majoritatea dintre ei sunt parinti.

Cu multe dintre clientele mele am ajuns sa leg relatii de prietenie, iar feedback-urile lor ma ajuta sa inteleg asteptarile pe care le au.

De la o colectie la alta invat cum pot satisface nevoile si placerile clientelor mele mici si mari.


Ce sfaturi ai da unui tanar care abia se familiarizeaza cu antreprenoriatul?

Sa munceasca si sa viseze. Si cand nu munceste, sa viseze pentru ca orice ne propunem este realizabil. Sigur ca riscurile pe cont propriu sunt infinit mai mari decat ca angajat. Ca nu iti garanteaza nimeni, nimic... iar deciziile le iei de unul singur.

Toti anii de corporatie, cand angajatul se poate baza pe colegi, pe sef sau pe companie in sine, palesc in primele luni de antreprenoriat. Si atunci increderea in propriile forte si puterea de a visa il ajuta pe tanarul antreprenor sa caute solutii. Sa se ridice atunci cand pierde.

Din pacate, societatea romanesca este in asa fel construita incat ne este frica de esec, de rusine. Ne este frica de ce va spune familia, de ce vor spune prietenii, de ce va spune societatea. Insa esecurile fac parte din dezvoltarea noastra personala si profesionala.

Si ce daca ai gresit? Si ce daca ai estimat gresit o situatie sau te-ai increzut intr-un partener de afaceri? Ele nu reprezinta intreaga ta valoare ca om.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 8285 ori