Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

#interviu

Cine esti dumneata, domnule Florescu?

Cine esti dumneata, domnule Florescu?


Mihail Florescu, fondatorul Leonard Caffe, este un simbol al pietei de cafea din Romania, cu o poveste de viata captivanta, care ne poarta inapoi peste decenii.

Astazi, dupa aproape 30 de ani, afacerea sa isi deschide larg portile, pentru ca romanii sa ii poata duce istoria mai departe: Mihail Florescu si-a propus sa deschida cat mai multe cafenele in regim de franciza, fara sa perceapa bani pentru aceasta. Dar cei interesati trebuie sa respecte o conditie.

Florestii s-au aflat printre marii boieri ai tarii, atat datorita averii, cat si meritelor, povesteste maestrul. Mihail Florescu promitea si el, in tinerete, sa calce pe urmele lor practicand avocatura, insa, in anii '80, a decis ca traiul in Romania comunista nu era dupa sufletul sau.

Tanarul domn alegea sa plece din tara si, astfel, si-a gasit jumatatea, dar si pasiunea care avea sa-i transforme viata: cafeaua.

Dupa cativa ani in care a descoperit tainele cafelei de calitate, Mihail Florescu se intorcea in tara natala si, cu o investitie de 80.000 de marci, aducea in Romania prima prajitorie cu tehnologie italiana.

Cu timpul, a construit si o fabrica de cafea in Cornetu, unde sunt prajite tipuri de cafea de calitate din El Salvador, Nicaragua, Kenya sau Caraibe. Tot aici sunt create si retetele proprii de cafea.

El este printre putinii din Europa care prajesc 20-25 de tipuri de cafea, si, din 2013, este Furnizor al Casei Regale.

Astazi, afacerea sa promite ca in 2018 va depasi cifra de afaceri de 1 milion de euro.

Cine esti dumneata, domnule Florescu?

Am terminat, in anul 1969, Liceul Dimitrie Cantemir, din Bucuresti. Nu stiu cat l-am ales eu, ceea ce este sigur e ca mi l-a ales familia. Era un liceu foarte bine cotat din toate punctele de vedere, unde se facea carte, pe romaneste - isi incepe Mihail Florescu povestea.

Mi-a ramas o amintire extraordinara din acei ani. Ca dovada, mare parte din promotia mea se intalneste periodic, cu ocazia Zilelor Liceului, care se sarbatoresc de Sf. Petru, iar cand sunt in tara particip si eu cu placere la aceste reuniuni - mai spune domnul Florescu.

Dupa absolvire, a urmat un an de studiu la Facultatea de Cibernetica, sectia Statistica, din cadrul ASE, "ceea ce mi s-a parut incompatibil cu mine", marturiseste maestrul, intr-un interviu acordat Business24. Dupa primul an a abandonat, desi era mandru de reusita sa de a fi intrat la facultate.

Pasul urmator a fost sa fac armata, la graniceri, o experienta care in opinia mea te formeaza pentru toata viata, ca educatie si disciplina - continua el.

Ulterior a lucrat la Sectia Financiara a Sectorului 5, ca ajutor de inspector si apoi a intrat la Facultatea de Drept, absolvita de data aceasta cu bine. A profesat o perioada, in calitate de consilier juridic, la Sf. Gheorghe.

Cand si de ce ati ales sa plecati in Italia?

Imi placea foarte mult ceea ce faceam, dar ideea de a ramane in tara, sub comunism, nu era compatibila cu felul meu de a fi si cu nazuintele mele. Asa am ajuns in Italia, in anii '80.

Mi-am gasit un serviciu onorabil, la Rank Xerox. Fiind agent de vanzari aici, intr-o buna zi am facut o vizita la fabrica Petroncini, fara sa stiu cu ce se ocupa, unde am cunoscut-o pe actuala mea sotie, membra a familiei ce detinea fabrica respectiva.

A fost dragoste la prima vedere. Am inceput sa organizez targuri cu cuptoare Petroncini si astfel a inceput pasiunea mea pentru cafea.

Fabrica implineste anul acesta 100 de ani, desi nu mai apartine familiei. Cand fiica mea a implinit 5 ani, sotia a vandut fabrica unui grup foarte mare, pentru a se ocupa de educatia copilului, acum medic aflat deja in al doilea an in care profeseaza cu placere in aceasta meserie, pe care o mosteneste cumva din familie. O sora de-a mea este medic, iar bunicii materni ai fetei au fost medici.

Venind vorba de radacini, tocmai mi-a trimis cineva din familie blazonul familiei. Florestii s-au aflat printre marii boieri ai tarii, atat datorita averii, cat si meritelor. Strabunicul a fost general de armata si a avut doi baieti, care chiar in perioada lui Carol I au fost medaliati. Bunicul meu patern, fost senator de Olt si avocat, a murit in 1951.

Bunicul din partea mamei, Denis Popescu, era dezident. Nascut in Grecia, a cunoscut-o pe bunica mea si a venit in tara dupa razboi, unde a cumparat foarte mult pamant, care astazi i-a fost retrocedat in mare parte. A emigrat in SUA, unde a trait 20 de ani, dupa care a revenit in Romania, unde a murit, in 1952, cand aveam 2 ani, luandu-i-se proprietati, conacuri s.a.

Acolo, in Italia, avea sa vi se schimbe viata. Cum v-ati indragostit de cafea? Dar de sotia dumneavoastra?

La inceput de sotie, pentru ca nu stiam nimic despre cafea, in afara de faptul ca o beam cu placere.

In timp, am invatat, am organizat targul de la Paris, apoi in Bulgaria (un targ traditional, dedicat Orientului, prin anii 86-87), in Germania, bineinteles la Milano, Trieste. Asa am inceput sa ma indragostesc de cafea si de oamenii care lucreaza in acest domeniu.

Ce v-a determinat, totusi, sa va intoarceti in Romania?

Despartirea de Bucuresti era o mare suferinta. Mi-am dorit sa ma intorc in tara, sa revad orasul in care m-am nascut si in care am copilarit.

In 1991 deschideati la Timisoara prima prajitorie de cafea din Romania, o tara marcata puternic de comunism. Care a fost atunci investitia? Care era planul? Cat de greu a fost inceputul?

Sora mea era de 20 de ani medic in Timisoara, iar cumnatul meu era directorul Institutului de Proiectari. Aici am gasit un loc pentru a deschide prima mea afacere cu cafea in Romania - a fost dezafectata o arhiva care era inutila, unde am dus o masina de prajit cafea in care investisem 70.000 - 80.000 de marci.

Cei 5-6 ani in Timisoara au fost cea mai urata perioada a afacerii mele cu cafea. Oamenii treceau prin fata fabricii de unde venea mirosul imbietor, cu plasa cu cafea luata de la Budapesta, prin contrabanda. Nu exista o cultura a cafelei - masina mea avea o capacitate de 100 kg de cafea pe ora, iar eu vindeam 300 toata luna.

Am decis sa caut un spatiu in Bucuresti si un asociat, pentru ca nu mai puteam sustine singur afacerea. L-am gasit pe dl Leonard Alecu - cel care a si dat numele cafelei si brandului Leonard Caffe.

Astfel, in 1996, ati pornit spre Bucuresti. Cum a schimbat aceasta decizie cursul afacerii dumneavoastra?

La Bucuresti, am dezafectat o arhiva a fostei societati Cico, aflata pe Str. Avrig nr. 7, si viata mea s-a schimbat. Masina mea nu mai facea fata.

Ulterior, cu un imprumut substantial si un aport al asociatului meu, am cumparat o masina second-hand, care a costat 60.000 de dolari si pe care o am si astazi.

Are o capacitate de 200 kg pe ora si este o piesa pe viata, cum se spune. Chiar recent, aflandu-ma in vacanta, am vazut la Palermo o piesa similara, functionala, cu o capacitate de 15 kg, in vreme ce a mea are 60.

Leonard Caffe este un omagiu adus Bucurestiului interbelic. Sunteti colectionar de obiecte interbelice? Care sunt piesele dumneavoastra de suflet?

Mi-am educat foarte mult viziunea artistica. Eu am fost foarte atras de cum se cultiva aceasta frumusete a perioadei interbelice, una prospera si cu un farmec aparte, ceea ce s-a reflectat foarte mult in arta. Astfel am inceput usor-usor sa colectionez, devenind un mare pasionat. Cred ca am vazut in Italia toate targurile, pe o raza de 500 km.


Cele mai grozave piese sunt o masina Pavoni din anii '50, un Samovar din 1870, cu portretul in medalion al tuturor tarilor Rusiei si o rasnita de mana din obuze de tun, facuta in transee de un soldat pentru comandantul lui, in 1918. Mi-au daruit-o francizatii nostri din Campina, cu ocazia a 25 de ani de Leonard Caffe.


De asemenea, ati calatorit timp de o luna prin toate tarile producatoare de cafea si ati sapat adanc pentru a le descoperi toate tainele aromate. Care a fost, pentru dumneavoastra, cea mai mare descoperire in urma acestei calatorii?

Ca mai toti cei care au prajitorii, cel putin la noi in tara, habar nu aveam nici eu ce inseamna o plantatie, pana nu am vazut cafeaua la ea acasa, in Jamaica, Honduras si Mexic, in timpul unei croaziere care a durat o luna.

Plantatiile mici dau unui dealer cafeaua, care o distribuie mai departe. Este un lant in care adevaratii producatorii castiga mai deloc, cu toate ca munca lor este infernala.

Nu au utilaje speciale pentru sortare, fac prin tehnici manuale spalarea si uscarea cafelei. Am vazut lucuri care nu credeam ca pot exista si nimeni nu poate sti cat cumul de munca istovitoare este intr-o ceasca de cafea. Nu sunt impacat cu ideea ca ei castiga cel mai putin.

In Jamaica am trait un moment unic; te aduce aproape de extaz sa vezi primele plante de Jamaica Blue Mountain inflorite.

Este o cafea rara, din care se produc numai 500 de saci (3 tone), iar toata este cumparata de japonezi, motiv pentru care este foarte scumpa in Europa.

Nu se compara cu la fel de rara Kopi luwak, cu care insa nu pot sub nicio forma fi de acord, avand in vedere ca aceasta cafea din Indonezia este produsa din excrementele unor animale salbatice tinute in custi pentru un moft care costa, in marile hoteluri ale lumii, 100 de dolari ceasca.

Din 2013 sunteti si Furnizor al Casei Regale. Ce inseamna acest lucru pentru dumneavoastra?

Este o mare onoare. Faptul de a fi furnizor te obliga sa pastrezi un anumit statut, anumite principii si un nivel de calitate. Dupa o evaluare care a durat doi ani, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei romane, mi-a inmanat la Castelul Peles Diploma de Furnizor al Casei Regale.

As vrea sa vorbim si despre franciza Leonard Caffe.

Strategia Leonard Caffe este de a deschide cat mai multe cafenele in regim de franciza, fara sa percep franciza, doar cu obligatia ca acestea sa se deschida conform cu recomandarile mele: sa vanda doar produse marca Atelierul de Cafea si Leonard Caffe si sa nu comercializeze produse care nu au nicio legatura cu cultura cafelei.

In prezent sunt in total 25 francize in toata tara, plus 3 cafenele ale noastre, pe Bd. Lacul Tei, la Hanul lui Manuc (interfata brandului Leonard Caffe cu iubitorii de cafea, unde mi-am etalat si bucuria mea interbelica) si in Piata Moghioros.

Haideti sa vorbim putin si despre investitia de la Cornetu si despre cele aproximativ 25 de cafele pe care le prajiti acolo.

650.000 euro a costat doar constructia, cealalta investitie, in masini, o aveam deja, nu a mai fost nevoie de alte utilaje in afara de mici detalii pentru a actualiza din punct de vedere tehnic procesul de fabricare.

Investitia totala, cu amenajarea si colectia de obiecte interbelice, a ajuns la 1 milion de euro.

Eu sunt specializat in crearea de amestecuri de cafea, asa-numitele miscele. Am circa 15 branduri inregistrate, bucuria mea!

Pentru fiecare amestec, creez o reteta din cafele de pe 3 continente: combin cel putin cate un tip de cafea si cel mult cate 3 tipuri de cafea dintr-un continent.

Avedis si "Cea mai buna cafea, pe onoarea mea!" au 6 tipuri diferite de cafea. Daca o cafea de origine presupune o tehnologie de prajire foarte simpla, pentru a crea o cafea miscele buna este nevoie de 6 prajiri care, impreuna, creeaza o simbioza perfecta.

Din Caraibe am cel putin 7 soiuri, cafelele caraibice fiind nebunia mea, apoi din India, care vine cu o productie extraordinara de cafea dulce - 3 tipuri de cafea, urmand numele reprezentative pentru cafeaua de calitate provenita din restul partilor lumii.

Este interesant si faptul ca strainii sunt tot mai interesati de cafeaua dumneavoastra. Cine sunt acestia si ce sortimente prefera?

In 2013 am organizat un targ la New York cu Leonard Caffe, dupa ce unul din turistii opriti la Aeroportul Henri Coanda a descoperit aici Cafeaua Vampirului, s-a indragostit de ea si a devenit dealerul nostru in New York.

Am trait o emotie foarte puternica cand am intrat la targul de cafea organizat aici, unde Cafeaua Vampirului era anuntata la noutati si am vazut-o expusa ca vedeta evenimentului.

La Londra sunt doua magazine romanesti, in Italia am un client la Cortina d'Ampezzo, perla dolomitilor (ei zic ca e cea mai frumoasa statiune montana din Europa, dar eu cred ca nu se compara nimic cu Sinaia noastra), si avem un partener care pregateste deschiderea a doua magazine la Dublin, ce va avea loc intr-o luna, unde va fi distribuita cafeaua creata de mine.

Cum au evoluat vanzarile in 2017?

Cifra de afaceri nu a depasit 1 milion de euro, insa anul acesta ma astept la depasirea acestui prag.

Ce planuri aveti, in continuare, pentru iubitorii de cafea din Romania?

...Pe care ii ador si ii iubesc. Am cumparat dintr-un supermarket, de la produse de lux, o punga de cafea Costa Rica, de pe plantatia Rafael Talazu, cafea de origine. Am bagat-o in masina - nu avea niciun gust.

Cafeaua verde se imparte in gradul 1, 2, 3, in functie de calitatea bobului. Rafael Talazu, de care am si eu la fabrica, este perfecta, in forma ei cea mai buna.

Insa la un nivel calitativ de grad 3, se adauga un spray de cafea care ii da miros si se vinde la un pret mic.

Tot ce imi doresc este ca viitorul cafelei sa fie al romanilor, atat ca distribuitori, cat si in calitate de consumatori.

In Italia prajesc cafea 1560 de oameni. La noi sunt vreo 20 in Bucuresti si cativa in tara. Leonard Caffe vrea sa deschida cat mai multe puncte cu cafea proaspat prajita, sa ridice calitatea cafelei consumate la nivel national si sa scada pretul.

Am baut cafea in Sicilia cu 70 de centi, ceea ce inseamna ca am stat la masa si am savurat o cafea cu 3,5 lei. Eu vand cu 6 la Hanul lui Manuc, in vreme ce in alte cafenele pretul este chiar si de doua ori mai mare. Sunt multe de facut!

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 9282 ori
Citeste mai multe despreMihail Florescu Leonard Caffe