Desigur, capitalul privat autohton poate continua, dupa referendumul din 29 iulie, pozitionarea de pana acum fata de economia din Romania in general si fata de guvernul de la Bucuresti in particular. Va pierde inca si mai abitir decat pana acum!

Cu ocazia referendumului din 29 iulie s-a certificat politic, prin interventia directa si determinanta a puterilor coloniale, statutul de colonie la care Romania a ajuns inca de cativa ani din punct de vedere economic. Si, daca n-a facut-o din pacate pana in prezent, capitalul privat autohton ar trebui sa ia macar acum masura reala, concreta a lucrurilor si sa procedeze in consecinta.

Este absolut firesc ca oamenii de afaceri romani sa aiba anumite cerinte, sa le prezinte public sau in culise, cerinte de care depind ori exista impresia ca depind dezvoltarea activitatii lor si contributia lor la progresul tarii. Dar esential este ca aceste cerinte sa fie exprimate adresantului potrivit. Or, de ani de zile, de cand Romania a ajuns economic o colonie, de la periferia est-europeana, a centrului decizional vest-european, adresantul este total gresit.

Si nici nu-i de mirare ca oamenii de afaceri romani nu s-au ales cu nimic! Guvernul, tot pierzand pozitii strategice in economie si deci parghii si instrumente de actiune, a devenit un adresant nepotrivit. Nu poti spera ca-ti vei repara pantofii cand bati la usa croitorului! Adresantul trebuie sa fie detinatorul deciziei in economia din Romania: respectiv capitalul strain si agentiile sale de vanzari, pe numele lor FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana de la Bruxelles, mai pe scurt puterea coloniala, adica cea care a transformat Romania intr-o colonie.

Daca nici dupa referendumul din 29 iulie, cand puterea coloniala a tinut oficial sa-si etaleze politic detinerea deciziei de ultima instanta, capitalul privat autohton nu se va racorda realitatii si va continua sa se adreseze guvernului in materie de dinamizare a economiei, stimulare a mediului de afaceri, restructurare a fiscalitatii si chiar evaziune fiscala, atunci din doua una: ori pluteste prin nori si ii plac lucrurile inutile, ori este partas la diversiuni puse la cale de capitalul strain, in speranta culegerii faramiturilor care ii cad acestuia de la gura.

Urletul la luna

Asemenea pozitii - adica exact pozitiile adoptate pana acum - ale capitalului privat autohton devin mereu mai de neinteles si mai contraproductive pentru el insusi, intrucat nimeni altcineva nu se confrunta mai direct decat acesta cu realitatea : controland toate intrarile si iesirile, capitalul strain stabileste preturile la materii prime si materiale, preturile de productie si vanzare, fiscalitatea, salariile in economie, dobanzile, cursul leului.

Capitalul privat autohton n-are nici un fel de spatiu de manevra. Este obligat sa urmeze ca un catelus stapanul. Si se plange fostului stapan, respectiv statului roman, cu galagie si tam-tam intr-un caraghioslac perfect!

Petentele la guvern sunt inutile. Caci nu la guvern se afla decizia!

Competentele cu care a ramas guvernul in materie de politica economica nu intrec in echivalent PIB 0,01-0,1% si pot ajuta doar in mod corespondent derizoriu economia privata autohtona.

La o viziune realista din partea capitalului privat autohton, guvernele care se lauda ca vor face si vor drege nu trebuie, in actuala randuiala a lucrurilor, nici macar luate in considerare, caci bat campii, neavand de fapt la dispozitie capacitatea de a lua decizii care sa cantareasca serios in balanta.

Ar merita atentie si sprijin din partea capitalului privat autohton doar guvernele care eventual ar proiecta schimbari in actualele randuieli de tip colonial, inainte de toate prin redobandirea controlului national asupra punctelor nodale si sectoarelor strategice din economie. Dar, evident, acest lucru se dovedeste o himera in actuala faza a lucrurilor! Impotriva puterilor coloniale nu se poate lupta decat de pe platforma unei miscari de eliberare nationala. Din pacate, asa ceva nu exista in Romania!

Capitalul privat a ajuns intr-o pozitie caraghioasa

Prin pretentiile, pe linia reducerii fiscalitatii si stimularii mediului de afaceri, adresate insistent guvernului roman, capitalul privat autohton a ajuns intr-o situatie usor caraghioasa, de care din pacate se incapataneaza sa nu se desparta.

De doua decenii, din partea mediului privat de afaceri nu s-a auzit decat ca statul este cel mai prost administrator si ca ar fi nimerit sa se dea la o parte. Ei bine, acesta s-a dat la o parte, iar, daca n-a vrut, a fost dat la o parte de catre straini, dar si cu concursul oamenilor de afaceri romani, fapt oricum aplaudat indelung de catre acestia din urma! A venit insa criza si capitalul privat autohton s-a repezit sa fie ajutat tocmai de catre statul roman caruia ii cantase prohodul! Mortul de la groapa insa nu se mai intoarce! Oameni buni, daca tot l-ati ingropat, lasati-l in liniste, caci din adormire numai sfintii se trezesc si doar intr-o alta lume, oricum nu in cea actuala de tip colonial!

Pana si pretentiile - de altminteri cu totul si cu totul firave si nearticulate - ale unor reprezentanti ai capitalului privat autohton catre statul roman ca acesta sa opreasca furturile si evaziunea fiscala sunt nepotrivite. Cele mai mari furturi si cea mai mare evaziune le executa chiar capitalul strain prin asa-numitele "preturi de transfer", respectiv prin subfacturarea a tot ceea ce livreaza din Romania si suprafacturarea a tot ceea ce aduce dinafara in Romania, operatiune prin care se dubleaza practic transferul de seva economica spre strainatate in fiecare an.

Si apoi trebuie tinut cont ca, atat timp cat detine decizia in economie, dar, din motive de costuri, nu preia si administrarea, lasand-o in seama fostului proprietar (care se gaseste tocmai din aceasta cauza intr-o situatie mereu mai precara si incurcata), capitalul strain va tolera pe mai departe, daca nu chiar va incuraja, furturi si evaziuni uriase pentru a rasplati pe vatafii romani care il scutesc de corvoada administrarii. De altfel, sa fie clar, furturile si evaziunile din economie nu afecteaza cu nimic capitalul strain, ci doar pe romani, caci sunt executate pe seama salahorilor care sunt de doua categorii: salahorii-angajati si salahorii-patroni, si unii si altii tot romani!

In aceste conditii, salahorii-patroni romani - care formeaza cea mai mare parte a capitalului privat autohton, trebuind separati de hotii-patroni romani pe care capitalul strain ii tolereaza si incurajeaza - au a face o alegere cruciala. A pactiza cu capitalul strain, chipurile in virtutea parteneriatului natural patronal, indeosebi impotriva salariatilor-angajati romani, nu reprezinta altceva decat o colaborare cu acesta pentru mentinerea in cerc vicios a starii de subdezvoltare a economiei si o contributie la grabirea extinctiei economice a Romaniei.

Samsung a lansat noul model Galaxy C55. Ce specificații oferă

Samsung a lansat, în China, noul model Galaxy C55, eveniment care a avut loc fără prea multe anunțuri spectaculoase. Telefonul este, în esență, identic cu modelul Galaxy M55, dar se distinge...

Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”

Oameni din întreaga Uniune Europeană se confruntă cu o criză a locuirii fără precedent, agravată de inflație, sărăcie energetică și risc de excluziune socială. Un raport de la vârful...