Pe cand si in Romania se astepta, precum in tot restul Europei, cu sufletul la gura finalizarea acordului de sustinere financiara pentru Grecia - in Romania spre a se afla cam care ar putea fi urmarile pentru cazul propriu! -, putini probabil anticipau ca acordul cu pricina va fi o copie, la alte dimensiuni desigur, a acordului din urma cu un an al FMI-UE cu Romania.
Asa ca ii putem sti de acum si urmarile! Profesorul Daianu, care despre acordul FMI-UE cu Romania a spus tot felul de lucruri invaluite, s-a decis, spre cinstea domniei sale, sa dea valul jos macar despre acordul UE-FMI cu Grecia.
Domnia sa a spus, il citam textual, ca pachetul de asistenta financiara pentru Grecia nu inseamna un "bail-out" (adica o luare pe garantie a Greciei), ci mai degraba un ajutor pentru bancile europene cu expunere pe Grecia. Mai sa fie!
La indigo cu cazul Romaniei! Acordul FMI-UE cu Romania n-a fost cumva vreun "bail-out" pentru Romania, ci o salvare - sa subliniem, cu ban public - a bancilor private straine din Romania ramase fara finantare, in contextul crizei, din chiar partea actionarilor lor privati din Occident.
Atata doar ca era vorba de un caz cu totul si cu totul fara impuritati al acestui tip de abordare! Statul pus sa se imprumute si caruia ii revenea sarcina rambursarii - respectiv statul roman - aproape nu avea datorii externe, si nici interne prea mari, iar cu plata acelora de altfel derizorii pe care totusi le inregistra se afla in grafic.
De fapt, n-avea nevoie de vreun imprumut-mamut! Sau cel mult de cateva miliarde euro pentru a-si sustine eventuale deficite bugetare care ar fi fost susceptibile de a depasi anumite limite. Statul roman a fost pus insa sa imprumute 20 miliarde euro, pentru ca nu era vorba de nevoile sale, ci de cele ale bancilor straine din Romania. Rezultatele sunt cunoscute.
Deocamdata, au intrat in tara din imprumutul mentionat cam 13 miliarde euro.
Din acesti bani, doar 4 miliarde euro au fost utilizate de guvern pentru nevoile sale. Nu discutam aici daca justificate sau nu! Restul a mers prin BNR la bancile straine. Iar statul, pentru nevoile sale, a imprumutat alti bani, din care grosul tocmai de la bancile straine din Romania, platind dobanzi fabuloase.
Si, inutil de subliniat, platind dobanzi de doua ori: si la bancile straine din Romania, si la FMI! Cu cazul Romaniei, precedentul fusese creat. Experimentul pana atunci fara precedent a proliferat. Greciei i s-a aplicat formula.
Evident, formula, pentru ca bineinteles datele sunt complet altele, ca si dimensiunile. Statul grec apucase sa se imprumute masiv si are deja datorii substantiale. Spre deosebire, inainte de acordul cu FMI-UE, statul roman era chiar subindatorat.
Macar statul grec stie astfel pentru ce trebuie sa stranga cureaua. A sarit calul in multe privinte si acum trebuie sa plateasca si sa-i puna pe cei care s-au infruptat sa achite nota de plata.
O vor face insa probabil, ca si in Romania, salariatii si pensionarii, dar nu hotii din clientela politica. Asta este insa o alta problema! Urmarile sunt previzibile. In cazul romanesc sunt deja cunoscute la un an de la semnarea acordului cu FMI-UE.
Bancile straine s-au "scos" cum se spune! Dar statul roman, cu 20 miliarde euro pe cap luate in principal pentru altcineva, a intrat rau la apa. A fost un handicap, cu care, indiferent cat ar fi fost de competent, nu mai putea face mai nimic altceva.
Economia s-a dus in jos si n-are din ce sa-si revina. Prin insasi natura aranjamentului, nimic pe termen lung nu poate fi intreprins si deci schimbat. Curand, bancile straine vor avea din nou probleme, caci randurile clientilor locali vor fi subtiate de programele de austeritate impuse de insasi rambursarea imprumutului.
Instabilitatea ramane intacta, pentru ca ajustarile posibile in sistemul public - indiferent cat de profunde ajung sa fie - sunt oricum insignifiante fata de dimensiunea, comparativ fabuloasa, pe care o pot avea dezarticularile produse de volatilitatea expunerilor financiare externe pe Romania.
Nu este o chestiune de rautate a cuiva, ci de dimensiune!
Ajustarile pe care le poate face statul roman in sistemul public nu pot depasi 3-4 miliarde euro pe an, in timp ce o volatilitate de 10-15% in expunerea financiara externa pe Romania poate antrena miscari de 6-10 miliarde euro anual, pe care statul roman, oricat s-ar imprumuta de aici inainte, nu are putinta fizica de a le contrabalansa.
In Romania, problema nu este constientizata deocamdata.
Nu stim daca in Grecia este constientizata. Ceea ce se stie este doar faptul ca grecii nu prea se impaca cu soarta harazita lor de altii!
