China schimba foaia!

Dupa ce nu numai ca a deschis larg portile investitiilor straine, dar le-a mai acordat si multiple facilitati dincolo de atractivitatea ieftinatatii si sarguintei fortei de munca locale, China a intors foaia in ultimul timp. 

O face in stil chinezesc: incet-incet, in general fara brutalitati, dar ferm si, dupa cum lesne se observa, potrivit unei strategii pe termen lung.

Intr-o prima faza, a cerut investitorilor straini semne de fidelitate fata de gazda si respect pentru toate susceptibilitatile politice ale imparatului ei actual, care este Partidul Comunist Chinez.

Intr-o a doua faza, a reclamat acestora ca prin tarile lor de origine sa sustina initiativele Chinei sau macar sa nu le caroteze. Plecarea Google din China - pe motivul cenzurarii de catre autoritati a accesului la unele programe ale respectivei companii transnationale - a prilejuit evidentierea noii faze in care au intrat de fapt relatiile Chinei cu investitorii straini.

In noua faza, pentru a fi acceptati in China, investitorilor straini li se cere nu numai "fidelitate" fata de China si respectarea politicilor Partidului Comunist, dar si luarea in considerare a unor conditii economice mai aspre decat pana acum.

Deja din 2009, in mai toate sectoarele, investitorii straini nu mai sunt scutiti timp de trei ani de plata taxelor pe venit si nu mai beneficiaza de plata doar a 50% din aceste taxe pe alti doi ani. In zonele speciale, nivelul taxelor a crescut de la 15% la 25% anual.

Oficial si neoficial, firmele cu capital autohton au inceput sa fie avantajate fiscal sau prin alte instrumente. Autoritatile sunt foarte scrupuloase la incasarea taxelor de la multinationale, trecand insa cu vederea evaziunea fiscala a firmelor locale. 

Mai mult, acestea din urma primesc credite cu dobanzi mici de la bancile controlate de stat, indeosebi daca actioneaza in anumite sectoare de interes sau in general daca achizitioneaza echipamente ecologice.

Companiile chinezesti au voie, cele straine n-au voie sa vanda certificate de emisie de carbon in strainatate.

Mari grupuri de influenta - dupa chipul si asemanarea firmelor de lobby americane - au fost infiintate si dezvoltate in zona ministerelor economice din Beijing, dar nici unul nu este independent, ci este parte integranta a unor firme chineze.

Proiectele publice sunt excluse dintre segmentele economice deschise participarii generale (deci si straine) la achizitiile guvernamentale, dar proiectele publice reprezinta jumatate din totalul achizitiilor guvernamentale.

Contractele in care sunt implicate secrete de stat sau secrete comerciale sunt rezervate companiilor chineze, iar autoritatile au depline imputerniciri legale sa excluda companiile cu actionariat strain, chiar daca firmele respective au fost infiintate in China si isi desfasoara toate operatiunile in aceasta tara.

In baza unei noi legislatii, concedierea unui angajat a devenit foarte dificila si costisitoare si exista destule reglementari care pot fi considerate ca fac discriminari intre firmele locale si cele straine.

Iar atitudinea autoritatilor - chiar daca nu sustinuta oficial - este de incurajare a miscarilor revendicative de salarii in firmele straine. Si aceasta e o schimbare fata de situatia de pana acum!

Faptul a contribuit - alaturi de efectele in timp ale invaziei de investitii straine pe linia ofertei abundente de locuri de munca - la cvadruplarea salariilor in sectorul manufacturier in China in ultimii zece ani. China a intors foaia !

Dupa ce, cu numai cateva exceptii strategice, s-a deschis tout-azimut pentru ca avea nevoie de tot si de toate, acum, in baza progreselor imense si vizibile realizate, China a devenit selectiva si exigenta.

Nu mai cauta orice investitor strain si incearca, prin schimbarea conditiilor de acces si de operare, sa se asigure ca tara se alege cu cat mai mult posibil din faptul ca se ofera a fi gazda unor investitii straine. Selectivitatea sectoriala este pusa de-acum la vedere.

Toate sectoarele de inalta tehnologie sunt in vizorul general si, ca atare, pastreaza facilitati si pentru investitiile straine, restul trece pe planul doi. Planul cincinal al Chinei arata directiile. Si trebuie luat in serios, caci in China lucrurile sunt luate in serios.

Modelul economic adoptat in 1978 si adaptat conditiilor de atunci - care se baza pe utilizarea fortei de munca si capitalurilor ieftne pentru a se exporta masiv bunuri la preturi joase - a fost un succes rasunator.

Dar, in noile conditii, nu mai este suficient si trebuie inlocuit. In cazul Chinei, inlocuirea este obligatorie pentru ca tara sa-si poate mentine statutul de actor global cu o crestere economica constanta.

Noul plan cincinal - care demareaza in 2011 - isi propune impulsionarea consumului pentru ca cererea interna sa inlocuiasca exporturile ca principal motor al cresterii economic. China are spatiu berechet in acest sens, luand in considerare imensa baza de productie existenta.

Aceasta va continua sa fie dezvoltata, dar indeosebi pentru produse complexe, de inalta tehnologie, de la aeronave la echipamente antipoluare. In acest cadru, China considera ca a venit timpul unui sprijin mult mai articulat pentru companiile proprii, deplasand facilitatile catre acestea.

Companiile straine, in frunte cu multinationalele, se declara frustrate si, vezi Doamne, discriminate! Uitand ca, in urma cu trei-patru decenii, cand si-au pus bazele actualei diversificari si expansiuni cu care domina lumea, tarile lor de origine au procedat exact la fel spre a le asigura succesul, practicand absolut aceleasi discriminari fata de alti competitori (facilitati fiscale, dobanzi preferentiale, subventii la export). Asa se intoarce foaia!

Multe companii straine ameninta cu parasirea Chinei, in favoarea noilor tari "low cost": Bangladesh, Vietnam sau Indonezia. Tarile lor de origine ameninta si ele cu retorsiuni care sa blocheze expansiunea investitiilor chineze in Occident.

China nu se arata deloc impresionata de asemenea amenintari.

Le-a pregatit si o surpriza, in stil chinezesc si potrivit unei strategii care a elaborat din timp raspsunsul la miscarea anticipata a rivalului: China a scumpit fabulos accesul la metalele rare pe care le detine (unele in exclusivitate) si fara de care dezvoltarea tehnologiilor moderne este imposibila; acest acces se mentine rezonabil doar daca firmele straine exploateaza respectivele metale rare prin investitii directe in China!