"Emergenta": o devalmasie care nu spune nimic

Joi, 28 August 2008, ora 17:08
4382 citiri
"Emergenta": o devalmasie care nu spune nimic

Era de asteptat ca, dupa caderea comunismului in Europa, clasificarile internationale, inclusiv ale ONU, privind tarile lumii din punctul de vedere al nivelului dezvoltarii - deci potrivit unui criteriu care ar trebui sa fie, in principiu cel putin, strict economic-, sa abandoneze caracterul puternic politizat de pana atunci.

N-a fost asa! Probabil, marea diversitate a tarilor lumii, inclusiv chiar din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare, n-a permis o structurare care sa "nu supere" cand s-a ajuns la atribuirea de denumiri. Ramas, cu cateva exceptii, ca singur sistem operational de practica economico-sociala, capitalismul n-a putut depasi problemele politice de diferentiere si distinctivitate in randul tarilor lumii, chiar daca s-a afisat cu sintagma de substitutie, respectiv "economie de piata".

Tarile dezvoltate au continuat sa fie un grup distinct, dar evident nimeni nu le mai identifica eventual cu "lumea intai", tarile cu economie centralizata (foste comuniste) au disparut din nomenclator (si, ca atare, si sintagma "lumea a doua", cu care erau catalogate), dar, evident, nimic nu s-a schimbat practic in privinta puzderiei de tari, de altfel covarsitor majoritare, ale caror probleme, strict diferentiate, erau acoperite de devalmasia termenului "lumea a treia".

Si, pentru ca "lumea a treia" nu mai putea exista intr-o lume in principiu cu un singur sistem economic de operare, inventivitatea terminologica a fost pusa la lucru. Aceasta, insa, mai mult decat conceptul de "emergenta" n-a produs.

Acum, tarile mai slab dezvoltate nu mai sunt jignite cu asemenea calificative, ci sunt "emergente". Desi, analisti mai scrupulosi considera "emergente" doar acele tari care dovedesc ca au sanse intr-adevar "sa apara pe piete" sau "sa vina din urma"!

"Emergenta" nu apare ca fiind o gaselnita mai grozava decat fosta sintagma "in dezvoltare". Politic insa, se potriveste oricui, ca si sintagma "in dezvoltare". Si tot politiceste, eticheta poate fi lipita si unor tari care chiar sunt deja o prezenta notabila pe pietele internationale si incep sa conteze pe acestea, desi n-au ajuns inca la stadiul de a putea fi considerate "dezvoltate".

Se poate spune ca actuala criza financiara internationala, declansata in segmentul de risc al pietei imobiliare americane, mai impune o clasificare "ad-hoc" a tarilor "emergente". Aparenta "imunitate" de pana acum a tarilor emergente la aceasta criza a fost determinata de faptul ca sofisticarea instrumentelor financiare si speculatiile fara masura cu acestea nu exista pur si simplu pe pietele financiare mai "rudimentare" ale tarilor respective.

Dar daca, prin implicatii, criza financiara se va "clasiciza", consecintele se vor aglomera, dimpotriva, la nivelul tarilor mai slabe, indeosebi la nivelul celor mai vulnerabile dintre acestea. Avalansa pornita din centrele financiare internationale de avertismente adresate acestor tari privind vulnerabilitatile lor nu este de bun augur pentru ceea ce probabil va urma.

Fapt extrem de interesant, potrivit grilei "clasice" de aprecieri in materie de vulnerabilitati, tarile carora in principal imensa piata americana le-a sprijinit expansiunea sunt situate mult mai bine decat tarile "emergente" europene luate in parohie de capitalul vest-european. Si aceasta indiferent daca cele din urma au ajuns sau n-au ajuns inca membre ale Uniunii Europene.

Este un fapt ca mai multe tari, indeosebi asiatice, de la China la tigrii Orientului Indepartat si de la India la Thailanda si Malayezia, care au cunoscut o puternica expansiune, au facut-o pe baza absorbtiei produselor si serviciilor lor de catre uriasa piata americana.

Tocmai datorita acestui fapt, toate respectivele tari au o economie reala relativ puternica, n-au in general deficite externe destabilizatoare, iar singura lor vulnerabilitate este fata de piata care le-a "hranit" - cea americana -, desi, dupa ani si ani de dezvoltare, si-au diversificat debuseele internationale, reusind sa patrunda aproape peste tot in lume.

Multe dintre tarile "emergente" din Europa sunt insa complet vulnerabile. Culmea este ca, intr-o zona unde instrumentul financiar este mult mai putin dezvoltat si utilizat decat in America, tocmai acesta a fost folosit de catre capitalul vest-european pentru a stimula expansiunea tarilor din Est.

Tarile din Vest nu s-au oferit, precum America, sa fie piata pentru tarile din Est, ci, dimpotriva, au urmarit sa faca din acestea din urma piata pentru ele.

O insertie de "economie financiara" a fost facuta in Est spre a crea artificial piata in crestere aici pentru produsele si serviciile din Vest. Cu vreo doua-trei exceptii de tari care s-au descurcat mai bine, in rest, tarile din Est n-au economie reala serioasa, se confrunta cu deficite externe dramatice, cu dezarticulari intre productie si consumn, mai pe scurt, cu vulnerabilitati extreme. Romania se afla, din pacate, printre campioni la acest capitol.

Nu este greu de a deslusi perspectivele pentru cele doua grupuri de tari, ambele "emergente", chiar si din punctul de vedere al unei acceptiuni restrictive a termenului. Cele din prima categorie au sanse nu numai de a depasi o eventuala generalizare a crizei financiare actuale, dar si de a fi invingatoare pe termen lung in competitia mondiala!

Celelalte, printre care se numara si Romania, sunt frunza in vant, in caz de turbulente financiare generalizate, dar, mai important, n-au baze pentru a-si articula un viitor de dezvoltare.


Analiza de Ilie Serbanescu.