Imobiliarul: gogosi au fost, gogosi sunt inca!

S-au facut deja calcule cu privire la ceea ce se considera a fi pierderile pricinuite deocamdata romanilor de criza financiara si economica. Deocamdata bineinteles, caci ar urma sa se adauge cele care vor mai veni. Intrucat criza nu-i pe sfarsite, ba unii spun ca e abia la inceput.

Pierderile ar fi deocamdata de aproape 60 miliarde euro. Din acestea, potrivit cotidianului de specialitate Ziarul Financiar, peste 4 miliarde ar reprezenta pierderi in averile financiare, tinand cont de evaluarea UniCredit, circa 41 miliarde euro, pentru 2007 a acestor averi (depozite, actiuni, unitati de fonduri mutuale si asigurari), precum si de scaderea lor in 2008, estimata de aceeasi sursa a fi fost echivalenta cu 6 puncte procentuale din PIB (de la 33% la 27%).

Grosul pierderilor – de circa 54 miliarde euro – ar fi fost inregistrat in averea imobiliara, tinand cont de evaluarea BNR, de 270 miliarde euro, pentru 2007 a acestei averi, precum si de scaderea de vreo 20% a preturilor locuintelor in medie in 2008.

Din pacate, asemenea calcule, inainte de a oferi o imagine asupra pierderilor reale provocate de criza, da expresie unei dezaxari axiologice care functioneaza copios in societatea romaneasca de azi, in mentalul colectiv si in comportamentul individual, cu consecinte economice si sociale dramatice.

Dezaxare axiologica cu grave devieri de comportament politic, economic si social, care propulseaza pleava si asfixiaza valorile, care desfide munca si proslaveste furtul, care inlocuieste economia cu speculatia, care deturneaza functia creditului impingandu-l spre a fi folosit pentru consum si nu pentru dezvoltare, care inchina totul religiei falimentare a importului si care, in mod obiectiv, nu poate ridica nimic durabil, ci doar castele de nisip.

Implicarea, cu voie sau fara voie, in asemenea calcule a unor institutii serioase, care si-au intocmit evaluari pentru alte obiective, nu poate face decat sa adanceasca o confuzie si asa dramatica, in cazul in care aceste evaluari sunt folosite in expresiile lor brute, strict cantitative, fara absolut indispensabila nuantare calitativa.

Desigur, criza a pricinuit multe pagube si suferinte oamenilor si va mai produce, caci intr-adevar nu este catusi de putin spre final. Unii si-au pierdut locurile de munca, altora le-a scazut nivelul de venituri si deci standardul de viata, altii nu pot face fata rambursarilor de credite in care se aventurasera si este posibil sa ramana fara locuintele ipotecate etc. etc.

Dar, hai sa fim seriosi, cum ar putea fi vorba de pierderi de peste 50 miliarde euro numai in 2008 in domeniul imobiliar?! A plecat cineva in iad sau peste hotare cu fondul imobiliar existent?!

A fost, Doamne pazeste, vreun cutremur care sa fi distrus casele existente?! Nicidecum. Cutremurul poate va veni, dar de venit, n-a venit! Si-apoi, perderi fata de ce anume?! Fata de o gogoasa umflata scarbos de speculatiile imobiliare si de malversatiunile financiare facute de niscai smecheri pe seama banului public, avutului public si domeniului public?!

Pai, ce, in Romania a existat cumva o „piata imobiliara“ pentru a avea vreo semnificatie evaluarea fondului imobiliar pe baza locuintelor fizic existente si aiurelilor de preturi vehiculate?!

Despre ce fel de piata poate fi vorba, in masura in care, din motive pe care nu le discutam aici si acum, mai toti locatarii sunt si proprietari in Romania, neputand sa existe ca atare o piata a chiriilor, cea care de fapt „face piata“ peste tot in lume in sectorul imobiliar?!

Si ce relevanta au putut avea pana acum preturile vehiculate in sectorul imobiliar, in masura in care, la un ritm de constructie de 10 ori mai scazut decat pe vremea comunismului, preturile in segmentul principal – adica la blocurile din timpul comunismului – s-au aflat de fapt la remorca preturilor din singurul segment unde s-a construit ceva (cel al rezidentelor de lux)?!

Iar acestea din urma, sa nu ne ferim a spune adevarul, au fost influentate de faptul ca precumpanitor in joc s-au aflat clienti pentru care banul, provenit din furt si smecherii financiare, nu conta! Iar, acum, ca au scazut preturile in imobiliar cu 20%, sa plangem, vai!, pierderile pe care le produc aceste scaderi?!

Pai, daca exista o pozitionare diferentiata a sectoarelor si segmentelor economice in raport cu criza, atunci imobiliarul este singurul mare castigator fata de atatia perdanti.

Revenirea cu picioarele pe pamant in acest sector, asezarea mai realista, daca nu chiar „economica“, a preturilor, stavila in fata jafului facut de asa-zisii „dezvoltatori“, tendintele spre formarea unei adevarate piete in sector sunt, toate, adevarate minuni, pe care doar criza le poate aduce. Macar de-ar da faliment niscai speculanti si traficanti de terenuri! Pe umerii acestora sa plangem?! Dimpotriva, din acest punct de vedere, criza este binevenita!

Inca asa-zisa piata imobiliara – pe care au putut face ravagii speculantii romani si banditii straini, din singurul motiv ca cererea venea precumpanitor din partea unora pentru care banul, stors din avutul public, nu conta! – este departe de a se aseza, dar a facut primii pasi timizi spre normalitate.

Ramane inca o mare gogoasa cu mac, pe care insa dintii crizei o tot dezumfla. Cei cu adevarat in nevoie in imobiliar sunt departe de a putea beneficia, dar macar se pot mangaia cu faptul ca banditii pot fura mai putin. Nu ordinea face dreptate, ci criza!