Mereu mai greu cu cantatul cresterii economice!

In majoritatea lor, analistii legati de cercurile financiare au vazut intr-o asemenea crestere recrudescente si pericole inflationiste.

La randul sau, d-l Dijmarescu, viceguvernator al BNR, a calificat-o ca "semanand a supraincalzire", iar guvernatorul insusi a cam pus-o indirect la colt, cerand "sa se treaca de la o crestere economica bazata pe consum la una bazata pe oferta si castiguri de productivitate".

Pana si d-l Vosganian, ministrul Economiei si Finantelor, un menestrel el insusi pana acum al cresterii economice, oricare ar fi aceasta doar ridicata sa fie, a vazut ceva semne de supraincalzire a economiei in cresterea economica din trimestrul I.

In ce ma priveste, lucrurile sunt foarte limpezi. Cresterea economica din trimestrul I seamana nu cu o supraincalzire, ci, leit-poleit, cu aprecierea artificiala a leului din vara lui 2007. O apreciere care nu avea nici un fundament economic, care ametea mintile fara vreo dorinta de a vedea realitatile in fata. O moneda nationala nu poate fi mai buna decat economia nationala.

Si alinierea nu se va face niciodata dinspre economie inspre moneda, ci totdeauna invers. Ceea ce s-a si intamplat! Cu costurile corespondente! Ceea ce se va si intampla si cu actuala crestere economica! La fel, cu costurile corespondente.

Sa mergem la fondul problemei. Sectorul real al economiei a realizat cresteri doar cu putin mai mari decat jumatatea performantei ansamblului (+5,4% industria si -0,5% agricultura), continuandu-si declinul in PIB.

Ceea ce are semnificatia unei subtieri a bazelor pe care sa se articuleze sectoarele care chiar trebuie sa se dezvolte mai rapid, cum sunt cele din zona serviciilor, ca de pilda cele comerciale sau cele financiare.

Daca sectorul real al economiei ar fi supradimensionat, lucrurile ar putea fi judecate altfel. Dar este de fapt subdezvoltat. Industrie mai exista doar in ceea ce n-a apucat sa fie demolat din ce a existat candva si, in afara unor modernizari pe ici, pe colo, nu se poate vorbi de o inlocuire sau innoire pe scara larga a structurilor industriale.

Cat priveste agricultura, o discutie este aproape de prisos, in masura in care acest sector, inzestrat cu unele din cele mai bune pamanturi din Europa, nu mai reuseste de mult sa mai hraneasca populatia, altfel in scadere, din Romania, apelandu-se la ametitoare importuri agroalimentare.

Fata de aceasta realitate, o discutie despre agricultura, despre necesitatea unei scaderi "moderne" a participarii ei la PIB constituie fie politica, fie baliverne!

Daca n-am sti din realitatile inconjuratoare ce se intampla de fapt in sectorul imobiliar - ce preturi artificiale opereaza, ce speculatii sordide cu terenuri au loc pe seama degradarii, devalizarii, slutirii si ciopartirii domeniului public, ce cardasii clientelare guverneaza aceste speculatii - am fi poate mai deschisi de a tine cont de efervescenta din statisticile privind constructiile, sectorul ale carui cresteri fulgurante explica de altminteri avansul ansamblului PIB.

Avand insa in vedere realitatile cu pricina, nu se prea poate sti exact, oricate precautii si-ar fi luat INS, cat din cresterile fulgurante respective sunt vertijuri de preturi si speculatii si cat este intr-adevar crestere in volum de activitate in constructii.

Din pacate, doar un singur alt segment economic, pe langa cel al constructiilor, a inregistrat o crestere mai mare decat cea a ansamblului si acesta este importul net. Contributia acestui segment in PIB a ajuns sa depaseasca mult 16%, spulberand contributiile agriculturii, constructiilor si luand vertiginos urma contributiei industriei insesi.

O crestere economica bazata intr-o asemenea masura disproportionata pe import net nu poate fi cantata, chiar si daca ii stau la dispozitie menestreli platiti pentru asta.

Dar si dintr-un alt punct de vedere, cresterea economica din primul trimestru nu este de cantat, caci a adancit sever in numai trei luni caracterul dezechilibrat al economiei. Consumul a sporit de doua ori mai mult decat PIB-ul pe ansamblu. Ca urmare, consumul a ajuns sa reprezinte in PIB si mai mult decat o facea, si asa disproportionat de mult, in 2007.

Aproape tot PIB-ul (peste 92,4%) a ajuns sa fie utilizat pentru consum. Pentru investitii raman disponibile doar 7-8 procente din PIB. Iar daca investitiile reprezinta totusi mai mult in PIB, faptul se datoreaza doar aportului unor resurse externe.

Care insa, evident, vor costa fie dobanzi, daca este vorba de imprumuturi din strainatate, fie repatrieri de profituri, daca este vorba de investitii straine.

Mereu mai greu cu cantatul unei asemenea cresteri economice, care mai mult dezarticuleaza decat intareste economia! Daca nu e sanatoasa si sustenabila, cresterea economica nu duce spre dezvoltare economia. Si, ca si in cazul monedei, mai devreme sau mai tarziu, cresterea economica se va alinia la stuatia reala a economiei, si nu invers!