O anomalie economica

Din punct de vedere juridic, decizia Curtii Constitutionale de a respinge taierea pensiilor, dar de a admite taierea salariilor bugetarilor nu este de discutat. Din punct de vedere politic, aceasta aduce fara indoiala o incurajatoare expresie de democratie, in sensul refuzului unei alinieri nenuantate la pozitiile puterii executive.

Dar, din punct de vedere economic, este o anomalie. Curtea Constitutionala opreste taierea pensiilor, dar nu opreste si taierea sursei de finantare a pensiilor, adica a salariilor. Caci salariile, si nimic altceva, alimenteaza fondul de pensii.

Astfel, gaura din sectorul public de pensii se largeste. Ceea ce bugetul de stat ar urma sa transfere bugetului de pensii pentru ca acesta sa faca fata platilor - transfer deja de vreo 2 miliarde de euro anual si care, in conditiile actuale de restrangeri de venituri la bugetul de stat, a si constituit motivatia reducerii pensiilor - ar urma sa creasca.

Intrucat guvernul spune ca n-are bani, ori se gasea o alta modalitate de a reduce pensiilor (de pilda, o impozitare progresiva, cu coborarea plafonului de neimpozitare), ori se disemina efortul financiar asupra intregii economii (respectiv, si asupra celorlalte categorii sociale, si asupra firmelor), prin majorarea impozitelor principale.

Guvernul a ales a doua formula, probabil pentru ca in cazul celei dintai degrevarile obtinute pentru buget nu erau suficiente, dar si pentru ca ar fi fost nevoie de o grila progresiva de impozitare, ceea ce ar fi contrazis principiul cotei unice.

Desi, acesta - cu toata indaratnicia cu care guvernul se agata de el pentru a proba orientarea sa de dreapta - a ramas doar o himera, in masura in care, de la 1 mai 2009, opereaza impozitul minim, care poate duce impunerea chiar spre infinit (si nu doar la 16%) atat timp cat se plateste si in caz de pierderi!

Nici macar acum cand s-a ajuns oficial in marasm nu se inceteaza a se umbla, din pacate, dupa abureli politice, desi nimanui nu-i mai arde de asa ceva. Motivul principal al alegerii acestei formule este insa faptul ca era formula preconizata de FMI.

Si, in ceasul al 12-lea, nu mai putea fi nici conceputa si nici macar finisata (daca exista) o alta decat aceea a FMI. Pentru simplul motiv ca acesta trebuia sa-si dea acordul si singura formula in care credea si pentru care avea deja analiza era cea proprie.

Sa observam ca, pana la urma, se face tot cum a dictat FMI. Si nu din cauza deciziei Curtii Constitutionale se face asa! Pentru ca cel putin la o varianta a formulei FMI s-ar fi ajuns pana la urma si in caz ca instanta constitutionala nu oprea taierea pensiilor!

Acei patroni romani care, in perspectiva adoptarii inevitabile a unor masuri de austeritate, au respins luni de zile majorarea impozitelor si taxelor drept cea mai rea optiune intr-o perioada de criza se vad acum a nu fi scapat de ceea ce se temeau mai mult.

Si constata caracterul efemer al bucuriei lor ca, propunand taierea salariilor si pensiilor, guvernul aruncase totul pe umerii populatiei. Si mai constata ca, respingand taierea pensiilor, Curtea Constitutionala le-a dat mai mult o lovitura lor decat puterii politice executive.

Populatia aproape in integralitatea ei si firmele preiau consecintele majorarii TVA. Consumul se va comprima sever. Si recesiunea se va adanci. Buzunarele oamenilor de rand se vor goli. Bugetarii vor fi aruncati practic in saracie, chiar si cei cu castiguri mai decente.

Pentru ca aceste castiguri vor fi afectate nu numai de cresterea TVA, ci si de reducerile in sine cu 25% prevazute. Firmele private romanesti vor fi intr-o situatie constrangatoare.

Daca incearca sa transfere toata cresterea TVA pe umerii consumatorilor risca sa nu mai vanda; daca incearca sa preia efectul financiar, foarte multe vor da faliment, caci n-au marje suficiente de profit. Singurul neafectat va fi capitalul strain.

Ocupand pozitiile monopoliste strategice in economie - exploatarea petrolului si gazelor naturale, distributia de carburanti, distributia de gaze, distributia de energie electrica, sistemul bancar - capitalul strain este singurul in situatia de a putea transfera integral efectul financiar asupra consumatorilor, care vor fi mereu mai vlaguiti.

Romania ca tara intra intr-un cerc vicios al saracirii, din care n-are cum sa iasa. Iar asa-zisele ajutoare de la FMI nu pot face altceva decat sa adanceasca iremediabil saracirea.