Povesti cu cocosul rosu despre cota unica

Partizanii impozitarii liniare (zisa si cota unica) si-au intensificat sustinerile dupa ce PSD a prezentat o grila de impozitare progresiva in cazul ca ar reveni la guvernare.

 Din pacate, dincolo de argumente teoretice si faptice, au adus pe tapet si virtuti ipotetice sau chiar nereale ale respectivului sistem de impozitare. Inainte de toate, acesta este prezentat ca fiind o abordare de dreapta. De dreapta, pe naiba!

Toate tarile considerate "liberale" practica, dimpotriva, impozitarea progresiva. Si aceasta este mentinuta si daca la guvernare se afla stanga sau dreapta in tara respectiva.

De fapt, impozitarea liniara este doar o abordare rudimentara, practicata de tarile primitive in conceptie si administrare economico-sociala.

Sustinatorii cotei unice exploateaza de fapt confuzia, care exista la nivelul oamenilor cu pregatire economica precara, intre impozitul unic si impozitul mic, fara a intelege ca liniaritatea impunerii ii afecteaza relativ tocmai pe ei, retinandu-li-se acelasi procent dintr-o suma absoluta mult mai mica, in timp ce acelora cu venituri ridicate le raman dupa retineri sume absolute mult mai mari.

Partizanii cotei unice gasesc tocmai in acest lucru o virtute, pe care nu se sfiesc s-o numeasca sprijinirea motivatiei muncii, in sensul ca ai fi indemnat sa muncesti mai mult intrucat nu ti se ia proportional mai mult, ca in cazul impozitarii progresive!

Nu este - ba chiar deloc - asa! In primul rand, pentru ca impozitarea liniara nu poate fi, in mod obiectiv, insotita de deductibilitati fiscale graduale, care sa intereseze platitorul in dirijarea veniturilor catre servicii de tip social (pensii, sanatate, educatie), dar in beneficiul propriu.

In al doilea rand, impozitarea liniara nu este singura impunere a veniturilor, fiind asociata cu plata contributiilor sociale, care sunt si ele corelate in procentaj unic cu veniturile.

Degeaba, la un venit de 10.000 lei, dai numai 1.600 lei ca impozit (in virtutea cotei unice de 16%), cand platesti peste 3.000 lei pentru pensii (in virtutea contributiei procentuale asociate neplafonate), precum si o contributie pentru sanatate, tot in procentaj unic, dar in nici o corelare cu serviciul de sanatate la care ai dreptul!

Prin insasi conceptia sa, sistemul de impozitare progresiva permite si deductibilitati fiscale, si plafonari ale contributiilor sociale, care se intorc in avantajul individual al platitorului.

Una din povestile vehiculate cu privire la cota unica este ca ar contribui la reducerea evaziunii fiscale. Ipoteza cu totul gogonata, deloc verificata de practica!

Marea evaziune fiscala in Romania are loc in domeniul TVA: deci nici o legatura cu cota unica! In privinta profiturilor, nu cota unica este problema, ci doar nivelul ei, pentru ca, in impozitarea profiturilor, fie in conditiile cotei unice, fie in conditiile impozitarii progresive, oricum nu exista trepte si diferentieri in functie de cuantumul profiturilor.

Iar in impozitarea fortei de munca, evaziunea se face nu pentru evitarea platii impozitului, ci pentru evitarea platii contributiilor pentru pensii, care reprezinta grosul! Asa ca argumentul ca regimul cotei unice contribuie la combaterea evaziunii fiscale este fals!

Atunci poate este mai solid argumentul ca impozitarea liniara contribuie la dezvoltare. Doamne fereste!

Cota unica are o contributie doar la promovarea consumului, si anume in partea sa generata de veniturile superioare. Cresterea consumului nu poate fi confundata insa cu dezvoltarea si, in anumite conditii - care, din pacate, exista din plin in Romania! -, este chiar un impediment in calea dezvoltarii.

Cota unica a jucat un rol prociclic nefast in perioada 2004-2008, impingand in sus consumul, provocat de o creditare fara noima, tocmai cand acesta trebuia descurajat.

Plata se face acum si atarna foarte greu! In perioada actuala, cand economia scade, cota unica tot prociclic amplifica nefericirile, lovindu-i mai puternic, prin insasi liniaritatea ei, tocmai pe cei afectati mai sever de scaderile salariale si cresterea TVA.

Totusi, inlocuirea ei cu impozitarea progresiva nu are rost daca nu se face nimic acolo de unde vin adevaratele probleme, respectiv in sprijinirea fiscala a productiei si investitiilor.