Reintregirea salariilor ii rapeste lui Isarescu pe fraierii care plateau supraevaluarea leului

Fie ca iese dintr-o prelunga si nefericita supraevaluare, fie ca isi cauta un nou palier, valoarea leului in raport cu moneda sa reper (euro) a coborat in ultima vreme la minime istorice.

Motivatii complicate si chiar teoretizari savante au fost aduse pentru a explica tendinta. Pus sa dea explicatii fara a spune cumva si adevarul, consilierul guvernatorului BNR se incurca in capcanele alunecoaselor cuvinte "stabilitate" si "oscilatie" si nu mai putin impreciselor influente externe precum speculatiile de pe pietele estice si Grecia, eterna Grecie!

Realitatea este mult mai simpla. Roata s-a intors si lui Isarescu nu-i mai ies pasientele in indeplinirea comenzii externe transmise de FMI: curs valutar relativ fix indiferent de ciclul economic. Ce inseamna acest lucru? Nimic altceva decat a nu avea voie sa folosesti politica valutara (respectiv cursul) pentru a intreprinde o ajustare in caz de recesiune. Scopul: ca bancile straine sa nu inregistreze cumva vreo pierdere, in ciuda faptului ca economia este grav afectata!

Evident, la mintea cocosului, daca ajustarea este necesara si politica valutara nu poate fi folosita in acest scop, atunci misiunea este pasata politicii fiscal-bugetare. Este exact ceea ce, in contextul declansarii abrupte a consecintelor crizei economice in 2009, s-a intamplat in Romania. Economia a intrat intr-o recesiune severa, a coborat rapid de la +7% la -7% schimbare in PIB, dar, gratie BNR, leul a ramas breaz si "stabil". S-a intrat intr-o perioada de supraevaluare artificiala a leului: relativ mereu mai minunata devenea moneda unei economii care se prabusea! Ceea ce este un nonsens economic!

Pentru a opera un asemenea nonsens economic, Isarescu a avut nevoie de doua lucruri:

1) sa gaseasca - si a gasit - un guvern dispus sa preia el factura ajustarii in politica fiscal-bugetara;

2) sa aiba - si a avut - la dispozitie intrari de bani din afara pentru sustinerea artificiala a cursului (iar, fara resurse private, a fost vorba de supradimensionatul credit de la FMI-UE, bagat pe gat Romaniei tocmai in acest scop). Daca Isarescu devaloriza atunci leul, ajustarea era platita de toata lumea direct sau indirect. Nu putea fi bine, dar macar era mai echitabil!

Ajustarea fiind insa facuta de Boc, plata a fost aruncata in carca salariatilor (prin taieri de salarii), pensionarilor (prin inghetari de pensii) si contribuabililor la buget (prin majorari de impozite), adica tocmai aceia mai putin vinovati de situatia care ceruse ajustari. Si exact cei responsabili de aceasta situatie - adica bancile si debitorii lor - au fost protejati. Cu alte cuvinte, complet inechitabil! Inechitate care opereaza de trei ani de zile, iar de doi ani chiar la paroxism! Si cu nici un rezultat palpabil in privinta efectului urmarit: redresarea economiei!

Situatia este dramatica

Nici nu s-a iesit ferm din severa recesiune ca, dupa o fragila cvasistagnare, s-a intrat din nou in recesiune. Situatia actuala este insa mult mai dramatica. Inclusiv pentru Isarescu:

1) in prag de alegeri, orice guvern ar fi fost la carma, ar fi reintregit salariile amputate de peste doi ani;

2) resursele financiare care au intrat in tara de trei ani de la FMI-UE trebuie acum sa iasa din tara cu dobanda, in contul rambursarii lor.

In esenta, politica fiscal-bugetara nu mai poate plati in locul celei valutare si se pare ca, asa cum s-au intors lucrurile, Ponta (si nici chiar Boc daca ar fi ramas la guvern) nu este dispus sa suporte consecintele in locul Isarescu. Iar daca acesta din urma se incapataneaza sa tina cursul cheltuind din rezervele valutare ale tarii, riscul evaporarii acestora este imens, mai ales ca miliarde-miliarde trebuie sa se intoarca destul de gatuitor inapoi in seifurile FMI-UE.

Intervenind extrem de tardiv, devalorizarea actuala a leului risca, din pacate, in ciuda pasului spre normalitate pe care il reprezinta, sa produca acum nefericiri si celor loviti deja pana in prezent de politica fiscal-bugetara.

Reintregirea salariilor bugetarilor precum si rambursarea banilor catre pensionari sunt cam golite de semnificatie reala in conditiile unei devalorizari a monedei nationale. Dar aceasta nu din cauza in sine a devalorizarii leului, ci din cauza faptului ca impricinatilor nu li se mai poate da vreo restituire pentru prejudiciile pe care le-au suportat din partea politicii fiscal-bugetare, in locul altora, timp de trei ani!