USL: la tumori maligne nu merge cu piramidoane! - Opinie Ilie Serbanescu

Miercuri, 19 Decembrie 2012, ora 10:49
4618 citiri
USL: la tumori maligne nu merge cu piramidoane! - Opinie Ilie Serbanescu

Acum, cand USL a ramas la guvernare si dupa alegerile parlamentare, in mod firesc, se ridica intrebarea ce va face aceasta guvernare in economie, intrebare cu atat mai justificata cu cat de la o posta se constata ca lucrurile in domeniu merg prost, daca nu chiar prost de tot.

Un singur lucru este cert: nu se va schimba nimic in economie fata de acum, daca programul care va opera in continuare va fi tot cel FMI.

Explicatia este clara si simpla. Dincolo de exigente macroeconomice care nu trebuie ignorate, programul FMI nu poate fi un reper pentru Romania, oricine ar fi la guvernare, deoarece este unul de lichidare a brumei de economie romaneasca prin privatizarile si liberalizarile terminatoare, chiar infricosatoare, pe care le prevede.

Iar programul USL, nerespingand explicit si fara echivoc aceasta parte de esenta a programului FMI, devine un pur exercitiu de propaganda politica si de aburit naivii. Impresia prevalenta despre acest program este ca se refera la o alta tara. Un bolnav nu poate fi tratat corespunzator, daca, inainte de toate, nu i se pune o diagnoza corecta.

In masura in care nu se recunoaste statutul de colonie al Romaniei, cu toate avatarurile corespondente - si nu se prevad minime actiuni de iesire, chiar daca posibil doar pe termen lung, din acest corset rusinos si sufocant - terapiile preconizate, oricat de minunate ar fi, se refera la altceva decat este necesar, se pierde timp si boala se agraveaza.

Desi nici in materie de terapii in sine, inventivitatea programului USL nu da deloc pe de laturi, toate acestea pot fi folositoare doar in cazul altor tari, dar in cazul Romaniei sunt numai biete aspirine la boli grave ale sistemelor osos, muscular, cardiovascular, respirator, neurovegetativ, imunitar.

Basca faptul ca, daca se vizeaza intr-adevar sa se schimbe ceva, se va constata ca multe din masurile preconizate nici nu pot fi aplicate intrucat lipsesc parghiile si instrumentele de implementare din partea statului roman care si-a externalizat inabil absolut toate pozitiile cheie-strategice in economie. Daca statul roman nu porneste o ofensiva de recuperare a parghiilor si instrumentelor de interventie in economie, orice si-ar propune este degeaba!

Daca totusi se va dori sa se schimbe ceva in economie, dar, din motive politice, in loc de a se spune lucrurilor pe nume, s-ar continua sa se cante arii duioase la Washington si Bruxelles, atunci ar fi de ajuns o aducere in discutie pe masa a catorva anomalii concrete cu care Romania se confrunta, pentru a se justifica trecerea la actiune in numele corectarii acestor anomalii.

Care sunt anomalii si din punctul de vedere al economiei de piata, si din punctul de vedere al mult trambitatei "political correctness"! Exista o lista infiorator de lunga de astfel de anomalii, toate legate de statutul de colonie al Romaniei si care sunt prezente indiferent de retinerea de a numi Romania colonie sau nu.

Anomaliile Romaniei

Din lunga lista, mentionam acum si aici una dintre cele mai tari anomalii. Aceasta "duduie" cum s-ar spune si explica de ce economia din Romania nu poate merge. Cat despre dezvoltarea Romaniei, nici nu poate fi vorba! Sau poate doar la Pastele cailor!

Este un fapt si nimeni nu-l poate nega sau ignora ca bancile din Romania - practic toate straine - aplica dobanzi abominabile la creditele acordate, care nu sunt in nici o relatie cu cele cu care onoreaza depozitele. Marjele de dobanzi - intre 6 si 9 puncte procentuale de la o perioada la alta - nu au egal in lumea normala, civilizata.

Cu cinism, bancile straine explica aceste dobanzi si marje de dobanzi neuzuale cu "riscul de tara" pe care ar trebui chipurile sa-l practice, cu toate ca se prezinta in mod demagogic ca banci romanesti, pe baza faptului ca sunt inscrise ca persoane juridice romane.

Incredibil dar nu intamplator, autoritatile romane tolereaza situatia, fapt cu atat mai incalificabil cu cat aceste dobanzi sunt practicate in cartel de catre bancile straine din Romania, intre ele nefiind de fapt nici un fel de concurenta pe acest plan esential.

Ce activitati economice pot fi in stare ca, finantate cu credite bancare, sa furnizeze asemenea profituri incat sa asigure rambursarea unor astfel de credite si in acelasi timp realizarea unor castiguri pentru antreprenori care, la acest capitol, doresc si ei sa nu ramana mai prejos decat bancile?

Evident, in mod normal, asemenea activitati economice nu exista! Poate doar cu exceptia unor activitati de monopol, precum serviciile de utilitati publice, unde se pot practica abuzuri de pozitii dominante si care nu intamplator au fost confiscate toate de catre capitalul strain.

Si atunci ce se intampla de fapt in practica?! In coplesitoarea lor majoritate, intreprinderile mici si mijlocii accepta subfinantarea si incearca o precara supravietuire in aceste conditii. Pentru finantarea lor, IMM-urile recurg la banci nici macar in proportie de 15%!

Pe ansamblu insa si indeosebi pentru cei care nu se pot descurca fara finantare bancara, replica este simpla si consta in fortarea, pe de o parte, a unei evaziuni fiscale masive, iar, pe de alta parte, a unei subretribuiri a fortei de munca la fel de substantiala. Cu alte cuvinte, o economie de furt si spoliere.

Evaziunea fiscala inseamna ca statul roman nu-si poate in mod sistematic realiza menirea nici macar la exigente minime si ca nici n-o va putea realiza vreodata, caci mult invocata combatere a evaziunii fiscale este o himera. De altfel, daca evaziunea fiscala ar fi realmente combatuta, activitatea economica in Romania ar cadea dramatic si combaterea cu pricina ar trebui obiectiv oprita. La randul ei, subretribuirea fortei de munca inseamna piata restransa si excluderea oricaror posibilitati de dezvoltare a tarii.

Pentru FMI, care a ajuns din pacate stapanul economic al Romaniei, aceste probleme de fond nici nu exista. Cu un cinism fara margini, FMI se face ca nici nu le vede. Pentru FMI, combaterea evaziunii fiscale se rezuma la cresterea asa-numitei rate de colectare a impozitelor, o gogorita fara relevanta daca nu se ataca fondul problemei.

Iar subretribuirea fortei de munca este chiar "recomandata" oficial de catre FMI si este practic impusa (in ultimul timp, cel putin prin reducerea salariilor ca principala ajustare in fata crizei si prin discretionismul acordat angajatorilor prin modificarea fortata a Codului Muncii). Cat despre dobanzile camataresti practicate de bancile straine - bineinteles nici un cuvintel!

Tot nici un cuvintel insa despre acest lucru si in programul USL! Acest program vrea sa combata evaziunea fiscala si subretribuirea salariatilor din Romania cu scaderea contributiilor sociale cu cateva procente (oricum sub 5) si, respectiv, cu marirea salariului minim cu vreo 50 de lei! Doua minunate piramidoane la o babana tumora maligna!

#Ilie Serbanescu editorial, #guvernare USL program, #economie Romania masuri , #Editorial