Va veni imobiliarul de hac si Chinei?!

Dupa cum dovedeste experienta, crizele financiare si economice au ca preludiu sau chiar ca factor declansator perturbatii majore in sectorul imobiliar. Si actuala criza financiara si economica la nivel international probeaza experienta.

Faptul nu trebuie deloc sa mire. Sectorul imobiliar este practic terenul tuturor promisiunilor populiste de sorginte politica si electorala si se afla printre primele care cedeaza la confruntarile cu realitatea.

Dar, mai ales, imobiliarul este segmentul economic in care se manifesta cel mai acut lacomia, inclinatia speculativa si apetitul pentru profit lejer al celei mai agresive componente a capitalului actual, respectiv cea financiar-bancara.

Ravagiile facute de capitalul financiar-bancar in sectorul imobiliar sunt imense si ies la suprafata primele. Pentru a evidentia dimensiunea acestor ravagii este de ajuns a arata ca, in sistemul imobiliar, exista un singur platitor (beneficiarul) si vreo sapte-opt intermediari care pretind profituri colosale (agentul imobiliar, asa-numitul dezvoltator, proprietarul terenului, constructorul, banca finantatoare, asiguratorul si, in multe tari, brokerul de ipoteci, speculatorul de titluri ipotecare, speculatorul de contracte la termen pe ipoteci etc.).

Bietul beneficiar platitor nici nu mai stie cine il vlaguieste, pe cine achita si pe cine poate sa traga la raspundere.

Cert este doar ca, daca o cat de mica divergenta se produce de la scenariul programat (o crestere a dobanzilor, o schimbare in conditiile financiare ale beneficiarului sau o modificare in capacitatile dezvoltatorului), morisca incepe sa se invarta invers si toate malversatiunile financiare legale si nelegale ies la iveala si sectorul cade, tragand dupa el preturi imobiliare, agentii si brokeri imobiliari, banci, societati de asigurare etc.

In ciuda multiplelor specificitati in plan economic ale unei guvernari comuniste in plan politic in China, economia chineza nu scapa, dupa cat se pare, de problemele imobiliarului.

Preocupati de dezvoltarea economica rapida a tarii, conducatorii chinezi n-au rezistat tentatiei de a folosi contributia substantiala pe care o poate aduce in acest sens imobiliarul o perioada mai lunga sau mai scurta.

Ca atare, au lasat piata relativ libera si scenariul mondial al imobiliarului a fost jucat aproape integral si in China. Si, evident, la dimensiuni chinezesti!

Afacerile imobiliare au constituit una dintre fundatiile pe care s-a sprijinit cresterea economica fenomenala in China in ultimele doua decenii si de care depinde in continuare expansiunea in constructii, in industria cimentului, in sectorul metalurgic.

Activitatea de constructii a ajuns in 2010 sa aiba o contributie la PIB de circa 13%, dubla fata de cea din anii 1990.

Pe neobservate, bubble-ul imobiliar a aparut si in China, cu cresteri, unele chiar aiuritoare indeosebi in marile orase, de preturi. Plasamentele imobiliare au ajuns sa ofere remuneratii mult superioare depozitelor bancare.

Autoritatile locale depind de cresterea preturilor in imobiliar pentru vanzarea de terenuri si finantarea proiectelor de infrastructura.

Ca peste tot in lume, odata intrata pe mana speculatorilor, bula imobiliara tinde, chiar si in China, sa scape de sub control. Dupa ani de cresteri salbatice, incepe si aici sa se dezumfle.

Preturile locuintelor scad in unele orase mari.

"The Wall Street Journal" considera faptul ca un semn ca economia chineza, de-acum a doua ca marime la nivel mondial, incetineste mai rapid decat s-a anticipat, cu consecinte profunde asupra cresterii economice globale.

Nouriel Roubini - economistul american care a prevazut izbucnirea crizei economice globale, declansata tocmai de explozia in 2007 a bubble-ului imobiliar din SUA - a inscris incetinirea severa a cresterii economice chineze printre cei patru factori principali (alaturi de criza datoriei publice americane, stagnarea fara intoarcere a Japoniei si perturbatiile grave din zona euro) care vor provoca recrudescenta crizei mondiale in 2013.

Banca Mondiala a avertizat de altfel ca bula imobiliara reprezinta unul dintre cele mai mari riscuri economice pentru China.

Autoritatile chineze au si introdus masuri pentru descurajarea speculatiilor pe linia majorarii atat a avansurilor pentru contractarile de locuinte, cat si a capitalurilor obligatorii pe care bancile trebuie sa le detina ca rezerve. Multi analisti ai pietei chineze considera ca este nevoie de majorarea deja a dobanzilor pentru a descuraja speculatiile imobiliare.

Problema de fond este ca preturile in imobiliar au crescut de multe ori mai sever decat veniturile!

In Beijing, un apartament mediu costa in 2006 echivalentul unui venit pe 32 de ani al unui locuitor cu situatie financiara medie, dar ajunsese in 2011 la echivalentul unui venit pe 57 de ani al aceluiasi locuitor cu situatie financiara medie.

Pe la colturi se vorbeste deja de zeci de milioane de apartamente ramase fara cumparatori.

Dezumflarea bulei imobiliare este obiectiva.

Si mentionatele consecinte pentru economia mondiala si indeosebi pentru furnizorii de materii prime ai Chinei sunt inevitabile. 

Editorial de Ilie Serbanescu