Morala unei fabule stupide: "blocul-fantoma"

Vineri, 20 Iunie 2008, ora 12:19
1107 citiri

Obsesia locuintei - care a luat pare-se infatisari incredibile prin gradul de disperare si prin optiunile impulsive - s-a tradus recent in cateva spete a caror dezvaluire ar fi putut fi mai degraba subiect de reflectie decat de scandal de presa, cum se intampla, totusi, in mod ridicol si deplasat de nenumarate ori.

Intre acestea, un caz destul de previzibil a ocupat fara rost atat paginile unor ziare din categoria ”artizanilor de campanii tocmite” cat si in emisiunile unor statii de televiziune unde dezbaterea pe teme inventate este la ea acasa.

Pe scurt, intr-un oras din Ardeal socotit ”capitala a investitiilor imobiliare” , un antreprenor ar fi incasat sume oarecare de bani (pare-se ca nu prea consistente) de la mai multi clienti excedati de asteptare si de lipsa unui adapost, in ideea ca urmeaza sa construiasca “un bloc de locuinte” la preturi destul de atragatoare ( de cam 900 Euro pentru un metru patrat util ); primirea banilor s-ar fi facut cu participarea unei agentii imobiliare, platita pentru serviciile facute.

Insa, in chip neasteptat, cladirea nu a inaintat defel iar afacerea a devenit subiect pentru cativa ziaristi grabiti, capatand norietate sub numele de ”blocul-fantoma”. Din pacate, denuntul rezumat aici are un grad evident de tratament sumar si nu contine nici o dezvoltare analitica, totusi abia aceasta necesara daca nu ar fi trecut prin mintea infierbantata a semanatorilor de confuzii inzestrati cu condei dar inca prea putin cunoscatori ai meseriei.

Caci, la drept vorbind, morala fabulei ar fi aratat, in acest caz, cu totul altfel decat versiunea abreviata pentru uzul procuraturii.

Intai de toate, aici apar -ca material didactic - riscurile cumpararii de proprietati in faza de proiect ( o tema triumfalista a jurnalisticii de propaganda tocmita care ne-a mancat zilele in anul trecut cu explozia acestui tip de afacere , totusi periculoasa , dupa cum se observa ).

Apoi, dependenta antreprenorilor de capriciile mandarinilor locali detinatori de stampile si “drept de semnatura” care, prin scheme baroce, selecteaza dintre propuneri numai pe cele care apartin acolitilor si celor care stau, sa zicem asa, “cu caciula in maini”, intrebuintand, astfel, argumentul legii ” de la caz la caz ”.

In sfarsit, debandada incredibila ce domneste in sectorul inregistrarilor de proprietate fiindca nu altfel se poate interpreta depozitia unui agent imobiliar ( satanizat si in acest caz ) care explica inocent ca ” exista multe constructii care nu au primit autorizatia respectiva, iar locuintele au fost, totusi, intabulate pe numele cumparatorilor”. Aceste teme esentiale nu apar nicaieri in dosarul de procuror voluntar redactat de asa-numita “presa” desi insemnatatea lor este capitala si abia din aceasta perspectiva ar fi rezultat concluzii utile si, daca tot exista nadejdea unei anchete, o adevarata materie de scandal. Dar din pacate la noi pana si ticalosiile sunt facute de ageamii cu meseria dobandita pe puncte; ” o tara trista, plina de humor “.