Fiindca psihoza crizei imobiliare este foarte raspandita astazi si la noi dar si aiurea, nu-i lipsit de interes sa observam in ce maniera socoteste antreprenorul francez ca isi poate sustine afacerea fara a lua decizii brutale sau cu aspect disperat care nu sunt niciodata recomandabile daca mai exista cai de corectie supravegheata.El isi concentreaza "eforturile cu obiectivul de a reduce costul operatiunilor imobiliare atat din pozitiile-cheie cat si in ce priveste funciarul "ceea ce insemneaza plati mai mici atat pentru probabile planuri de arhitect dar mai ales in privinta achizitiei de teren cat mai ieftin.
Acestea explica deopotriva " retzetismul " in organizarea cartierelor ( adica -asa cum este evident si la noi - o multiplicare a unei scheme unice, cu eliminarea diversitatii ) precum si continua extindere catre regiuni cu pret redus pentru "construibil " ( indiferent daca regiunea este pregatita pentru urbanizari sau, pur si simplu, e un simplu ogor peste care se vor aseza cladiri ).
Urmeaza "conceptia proiectelor si costurile de constructie ", constituind in esenta " aparitia unui plan de reducere a cheltuielilor operationale " de unde s-ar mai putea taia parti de buget in ideea formularii unor preturi finale mai atractive, capabile sa sporeasca vanzarile, deci, incasarile, reper sigur in a confirma sanatatea unei afaceri.
Au,insa, acestea ecou imediat si sunt, deci, rezolvari cu interventie rapida ca o administrare de antibiotic? Concluzia nu este incurajatoare caci, oricat de rapide vor fi hotararile, efectele se vor simti cel mai devreme dupa abia o jumatate de an insa aceasta numai ca metoda noua si nicidecum ca oferta coerenta.
Sunt cateva concluzii utile si la noi unde, mutand ce e de mutat, putem obtine raspunsuri simple la intrebari ce par unora de nedezlegat.
Un comentariu de Artur Silvestri, Profesor de gestiune
imobiliara si expertiza de patrimoniu la Universitatea Internationala
Francofona din Bruxelles (autor Monitor Imobiliar)
