De ce nu vor tarile arabe bogate sa primeasca refugiati. Despre politica si religie

Din ce in ce mai multe voci cer statelor bogate din Golful Persic sa adopte mai multi refugiati de razboi din Siria. Chiar si in lumea araba, perceptia ca acestea nu fac nimic pentru refugiati este larg raspandita.

Pentru multi refugiati insa, tarile din Golful Persic ar putea fi adevarate destinatii periculoase, chiar daca aparentele indica puternice legaturi cultural-spirituale intre Siria si unele state din regiune, arata istoricul Leonid Bershidsky intr-un editorial publicat pe Bloomberg.

Pareri false

Opinia larg raspandita ca Arabia Saudita nu a adoptat niciun refugiat sirian este falsa de-a dreptul, spune istoricul.

Riadul a acceptat peste 500.000 de imigranti sirieni pe teritoriul tarii, conform datelor prelucrate de Nabil Othman, reprezentantul Inaltului Comisariat ONU in regiune.

Cifra pare destul de mica, prin comparatie cu populatia de 31 de milioane de sauditi, dar Arabia Saudita nici nu este o semnatara a Conventiei ONU pentru refugiati, asa ca sirienii aflati pe teritoriul saudit nici nu detin acest titlu.

Pe de alta parte, orice critic al sauditilor ar putea afirma ca acestia ar fi putut face mai mult, in conditiile in care se fac responsabili de finantarea si inarmarea gruparilor Opozitiei din Siria.

Libanul, spre exemplu, a acordat azil pentru nu mai putin de 1,3 milioane de sirieni, reprezentand aproape un sfert din populatia locala.

Sunt alte motive insa pentru care Arabia Saudita nu mai accepta sirieni in tara sau care ii fac pe seicii din Emiratele Arabe Unite sa finanteze si sa echipeze tabere de refugiati pe teritoriul altor state, dar nu in tara lor.

Suniti si Siiti

Rivalitatea dogmatica dintre aripile sunita si cea siita a Islamului a nascut nu de putine ori conflicte sangeroase in ultimul mileniu.

In Siria, populatia majoritara este de religie sunita. Nu ar fi o problema din acest punct de vedere pentru integrarea lor in regatul saudit, unde majoritari sunt adeptii aceleiasi secte a Islamului.

Exista insa un lucru pe care serviciile de securitate de la Riad il cunosc foarte bine.

Multe zone controlate de sunitii din Siria au fost creuzetul in care s-a dezvoltat gruparea terorista Statul Islamic, tinta actuala a raidurilor aeriene derulate de Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite.

Din acest punct de vedere, Arabia Saudita si Statul Islamic sunt inamici declarati, iar pentru ofiterii de la Riad devine greu de distins daca refugiatii sirieni au parasit tara de teama ororilor comise de ISIS sau din cauza bombardamentelor recente.

Probleme religioase au fost sesizate si in alte tari mulsulmane unde s-a acordat refugiu celor fugiti din Siria.

In Turcia, de exemplu, in prima faza, refugiatii sirieni au fost instalati in provincia Hatay, un fief al comunitatii alawite, o minoritate religioasa din care se trage si dictatorul sirian Bashar Al-Assad.

Numarul sunitilor adapostiti in aceasta regiune a alterat echilibrul etnic-religios de pana atunci, starnind ample proteste din partea liderilor alawiti.

In cele din urma, Ankara s-a vazut nevoita sa relocheze noii veniti. In cazul kurzilor sirieni refugiati in Turcia, oficialii de la Ankara au crezut ca instalarea lor in regiunilor cu o populatie densa de kurzi turci va rezolva problema.

Dar, pe masura ce noii veniti au prins radacini in zona, localnicii au inceput sa protesteze.

In Liban, unde echilibrul dintre suniti si siiti este destul de fragil, autoritatile au decis sa puna capat intrarii unor noi valuri de refugiati in tara, temandu-se mai ales de reactiile violente ale militiilor Hezbollah siite.

Beirutul a impus deja restrictii de viza pentru cetatenii din Siria, iar reinoirea actelor de rezidenta pentru cei primiti in tara devine tot mai dificila.

Egiptul a pimit refugiati din Siria pentru o scurta perioada, pana cand presedintele Abdel Fattah el-Sisi a suspectat ca noii veniti ar putea avea legaturi cu Fratia Musulmana, o grupare terorista regionala pe care Sisi a jurat sa o starpeasca.

Risc de tensiuni etnice

Statele din Golful Persic mai au un motiv sa se fereasca de noii veniti.

In multe tari din regiune numarul expatilor este covarsitor fata de populatia locala, seicii imbogatiti din afacerile cu petrol aducand in timp muncitori din India, sud-estul Asiei si alte tari vecine sa munceasca in zona.

85% din populatia Qatarului si a Emiratelor Arabe Unite este formata din straini. In Kuweit acestia reprezinta 69% din populatia tarii, iar in Bahrain trec cu putin peste 50%.

Pentru aceste state, o noua infuzie de populatie straina inseamna nu doar sa imparta bogatia generata de petrol cu noii veniti, dar si riscul aparitiei unor tensiuni etnico-religioase si politice.

Echilibrul dintre politica si credinta poate fi invizibil in Occident, dar in Orientul Mijlociu este e o importanta covarsitoare, nascand razboaie atat de devastatoare incat un strain nu le-ar putea intelege.

Atata vreme cat sirienii nu se vor simti bine primiti in state precum Arabia Saudita sau Emiratele Arabe, acestia nu se vor indrepta spre aceste destinatii.

Este logic intr-un fel ca refugiati sa nu fie acceptati in state unde venirea lor ar rupe un echilibru deja creat, riscand in schimb sa declanseze un haos total.

Solutia Europa

Culmea ironiei este ca daca Europa va pune la punct un sistem de redistribuire a lor, multi dintre refugiati vor ajunge sa se instaleze in tari in care nu si-ar fi imaginat ca o vor face: Bulgaria, Lituania, Slovenia etc.

Cei mai multi europeni se opun acestei idei sustinand ca sirienii vor aduce dupa ei razboiul si vechile dusmani interconfesionale ale Islamului.

Raportat la populatia intregii Europe insa, chiar si cateva milioane de refugiati din Siria nu ar reusi sa schimbe cu mai mult de un procent structura etnica locala, iar riscul ca localnicii sa se amestece in disputele lor religioase este foarte redus.

Exista, bineinteles, riscul infiltarii teroristilor jihadisti printre refugiati, dar riscul unor atacuri teroriste exista chiar si fara acest exod dinspre Orientul Mijlociu spre Europa.

In plus, practicile umanitare din Occident au de obicei un efect de calmare a persoanelor cu inclinatii violente.

Studii efectuate asupra primelor generatii de emigranti din Statele Unite arata ca acestia au comis mai putin infractiuni decat populatia locala.

Ar fi frumos daca statele arabe bogate si-ar deschide usile pentru refugiatii din Siria. Insa, indiferenta lor nu este o scuza pentru Europa si Statele Unite de a intoarce spatele victimelor razboiului din Siria.

Occidentul este mult mai bine pregatit sa gestioneze aceasta criza umanitara ce risca sa se transforme intr-o catastrofa, iar Europa are nevoie de acesti imigranti.