Keynes si greseala post-razboi

In ianuarie 1919, in timp ce liderii aliati s-au intalnit la Paris pentru semnarea unui tratat ce incheia prima conflagratie mondiala, foamea domnea peste intreaga lume, de la St. Petersburg la Istanbul. 

La opt saptamani de la semnarea armistitiului, pacea inca nu fusese restaurata. Blocada Aliatilor era in vigoare, iar micile razboaie inca izbucneau. Populatia era terorizata de pogroame si expulzari. Murisera 8,5 milioane de oameni si la fel de multi ramasesera cu traume de razboi. Se nastea o noua generatie in Europa, "copiii razboiului", asa cum scrie Bloomberg.

Invingatorii si invinsii deopotriva aveau in carca datorii masive si se vedeau presati sa-i compenseze pe cei care alesesera sa se sacrifice. Orice drum catre normalitate era blocat, comertul si creditarea erau inghetate, productia era "moarta" din cauza lipsei materiei prime, iar forta de munca lipsea si ea.

Mecanismul economic al Europei trebuia deblocat, insa oamenii de stat care se intalneau la Paris inca mai credeau ca solutia va veni prin retrasarea granitelor. 

Copilul-minune

"Foametea aduce bolsevismul", semnala un general englez. In Paris se vorbea deja ca Viena, plasata intre doua capitale "rosii", va cadea si ea in aceeasi groapa.

In aprilie, mii de oameni, fosti muncitori in fabrici, agitatori platiti, fosti soldati, se aduna pe bulevardul Ringtrasse al Vienei. Milita reuseste cu greu sa imprastie aceasta adunare.

In timp ce strazile Vienei fierb, guvernul falit al vechii republici austriece, inconjurat de state ostile si amenintat de revolutie, trebuie sa se intalneasca. Scopul celui mai tanar membru, ministrul de finante Joseph Schumpeter, este sa alcatuiasca un plan de redresare economica.

Schumpeter credea ca o Austrie micsorata ar avea sanse mai mari de redresare. Cat timp antreprenorii vor putea sa-si deschida firme si sistemul financiar va functiona eficient, societatea se putea regenera.

Cat timp aliatii si tarile vecine nu vor pune piedici in calea exporturilor austriece, Schumpeter nu vedea motive sa nu creada intr-o revenire a Vienei.

Ministrul austriac de externe avea alt punct de vedere. "Schumpeter are propriile intrigi. Nu voi lua nicio actiune momentan, dar dupa concluziile tratatului de pace de la Paris, demisia acestuia va fi inevitabila".

Optimistul

John Manyard Keynes, delegat britanic al Paris si totodata cel care primise telegrama continand planul lui Schumpeter, avea propriile nepotriviri cu viziunea guvernului propriu. Desi aflat relativ la inceputul carierei sale, era deja expert in finante si "unul dintre cei mai influenti oameni din umbra", asa cum l-a numit biograful sau.

Precoce, foarte increzator si de foarte multe ori neobrazat, Keynes era sigur ca stie ce trebuie facut. Economia prospera pre-razboi avea sa revina, numai daca se ridicau blocadele comerciale, se plateau datoriile de razboi si se stabilizau valutele.

Keynes a incercat in zadar sa ajunga la urechile liderilor Marii Britanii, Frantei, Italiei si Statelor Unite, care se aflau la negocieri la Paris.

Optimistul a incetat sa mai creada intr-o revenire economica sanatoasa si a inceput sa se gandeasca la demisie. "Tratatul este revoltator si nu va aduce nimic bun", spunea el.

Pana la Craciunul aceluiasi an, Keynes se va razbuna pe cei patru lideri care nu l-au ascultat, publicand geniala lucrare "Consecintele economice ale pacii".

In teribilii ani de dupa razboi, in Germania si Austria au domnit haosul economic, hiperinflatia si catastrofala lipsa de incredere in democratie.

Schumpeter devine bancher iar Keynes se angajeaza in City, Wall Street-ul Londeri. Pentru primul, cea mai importanta parte a carierei luase sfarsit. Pentru cel de-al doilea, realizarile abia incepeau.