Ape tulburi: Lupta pentru suprematie se da din nou pe mari si oceane!

Harta zonelor maritime intens disputate de catre diverse state incepe sa se mareasca pe zi ce trece.

Zona Arhipelagului Spratley din Marea Chinei de Sud este un adevarat nod gordian al intereselor Chinei, Taiwanului, Vietnamului si al altor cateva state, iar in Oceanul Arctic SUA si Rusia isi flexeaza muschii pentru mirajul rezervelor de petrol din adancuri.

Oceanul Indian nu face nici el exceptie, atat China, cat si India manifestand ambitii de a lua in posesie portiuni cat mai vaste din suprafata sa, remarca analistii Reuters.

Rute de transport

La fel ca si Marea Chinei de Sud, apele Oceanului Indian nu conteaza din punct de vedere al bogatiilor ascunse in adancuri, ci prin prisma rutelor comerciale care traverseaza aceasta vasta intindere de ape.

Pozitia de mari importatori de marfuri justifica astfel pretentiile exprimate atat de China, cat si de India.

China importa cea mai mare parte din petrol pe mare, iar 80% din aceasta cantitate strabate apele Oceanului Indian inainte de a intra in stramtoarea Malacca.

Beijingul se arata foarte ingrijorat si de lipsa sa de influenta in zonele strabatute de traseele maritime, un dezavantaj clar pentru marile proiecte creionate in ultimii ani de liderii chinezi.

Diplomatia, fie sub masca generozitatii ori cea a amenintarilor fatise, a fost singura arma pe care China a avut-o la indemana pentru a-si asigura o minima influenta si accesul continuu la marile rute comerciale maritime.

Ca parte a acestui efort, regimul de la Beijing este gata sa finanteze tarile mai putin dezvoltate pentru a construi diverse puncte strategice de control de-a lungul acestor rute.

In ape tulburi

Un astel de contract a fost incheiat cu guvernul pakistanez pentru a asigura prezenta in portul Gwadar a unui operator chinez pentru urmatorii 40 de ani.

Intelegerea vizeaza si liberul acces in port al navelor militare ale Chinei, mentinand o prezenta militara straina ca un ghimpe in coasta Indiei.

In acelasi timp, participarea fortelor navale din China la operatiunea internationala de combatere a pirateriei din Golful Aden si in vestul Oceanul Indian a fost speculata din plin de Beijing.

Conform unor rapoarte intocmite de serviciile de securitate, navele Marinei chineze au fost implicate si in diverse actiuni de cartografiere a fundului oceanului din aceste zone, existand suspiciunea ca hartile ar fi folosite si pentru deschiderea de trasee pentru submarinele Chinei in aceasta regiune.

Puterea de la New Delhi nu a putut decat sa priveasca neputincioasa cum adversarul se infiltreaza din ce in ce mai mult intr-o zona pe care credea ca o domina.

Nu inseamna insa ca India a stat cu mainile in san in aceste conditii. Chiar daca investitiile puse la dispozitie de guvernul indian nu se ridica la nivelul celor de la Beijing, statele aliate din regiune, Bangladesh si Sri Lanka, sunt finantate constant prin aceste programe.

Este drept ca similaritatile culturale si apropieriea geografica dau Indiei un mare avantaj in competitia dusa contra Chinei pentru afirmarea puterii in zona.

Asa s-a ajuns ca premierul nationalist Narendra Modi sa rupa bariera impusa in relatia cu Sri Lanka in ultimii 28 de ani, efectuand o vizita omologului sau din insula pentru a intensifica schimburile bilaterale dintre cele doua state.

Dar acest avantaj pare sa paleasca in fata diferentei existente intre dotarile armatei indiene si cele ale Chinei, care si-a modernizat tehnica de lupta printr-un efort sustinut timp de 20 de ani.

Cursa inarmarii

India a inceput astfel sa isi deschida vistieria pentru a inlocui o parte din armele detinute.

Un prim exemplu il da contractul semnat cu Franta pentru achizitionarea avioanelor de vanatoare Rafale, menite sa inlocuiasca batranele Sukhoi cumparate de la rusi.

In iunie, odata cu vizita secretarului american al Apararii, Ashton Carter, acesta a acceptat sa semneze un protocol de colaborare pentru dezvoltarea noii generatii de portavioane indiene, semn ca India vrea sa treaca la contestarea suprematiei maritime din zona a Beijingului.

Cum China a anuntat de curand lansarea propriului portavion Lioning si construirea altor doua nave similare, nu este nicio indoiala in privinta intereselor care se ascund in spatele cooperarii indo-americane din sectorul industriei de Aparare.

Dar, in mod ironic, desi cele doua state sunt inscrise intr-o reala cursa a inarmarii, ele gasesc destule puncte comune pentru a coopera in diverse domenii de interes global.

In calitate de mari importatori de materii prime, atat Beijingul, cat si New Delhi opereaza in comun pentru a echilibra piata de materii prime in perioade critice inregistrate in ciclurile acestor marfuri.

Desi considerate in continuare sarace in comparatie cu economiile dezvoltate din vest, ambele tari ridica pretentii de a deveni mari puteri, lucru care este de asteptat sa le pozitioneze de aceeasi parte in privinta reformelor solicitate ONU sau unor organisme financiare internationale.

Dar Oceanul Indian ramane un mar al discordiei intre Beijing si New Delhi, in conditiile in care noua mare putere care isi va impune influenta in aceasta zona va avea un cuvant de spus si in stepele Asiei Centrale, in Africa de Vest sau in Goful Persic.