De-a lungul timpului fiecare societate a parcurs etape de schimbari majore, insa China este cel mai bun exemplu in acest sens. Transformarea economica a Chinei a inceput acum 30 de ani, odata cu venirea la putere a lui Deng Xiaoping. Intrebarea care sta pe buzele tuturor este daca Hu (actualul presedinte) si Wen (primul-ministru) vor da dovada de inteligenta lui Deng intr-un alt timp, cu altfel de provocari?
Evolutia Chinei se datoreaza in primul rand lui Deng Xiaoping, succesorul al lui Mao Zedong, practic initiatorul "miracolului economic chinez", cel care a reusit sa demareze un program de reforme pentru modernizarea Chinei.
Acestea s-au concentrat initial asupra agriculturii si au marcat inceputurile unor schimbari profunde in economia Chinei, devenita astazi a doua economie mondiala dupa cea americana.
Din initiativa lui Deng Xiaoping s-au adoptat cele mai importante masuri pentru constituirea unei economii mixte, folosirea pirghiilor de piata si atragerea capitalului strain. Primele reforme au inceput in 1979 in zonele rurale sarace unde gospodariile comunale au fost inlocuite cu sistemul gospodariilor individuale cu responsabilitate proprie. Taranii au devenit in scurt timp proprietari ai pamanturilor, iar veniturile acestora au crescut in mod spectaculos.
Imbunatatirea relatiilor cu lumea exterioara a fost al doilea obiectiv esential al programului de reforme. China a decis sa accelereze procesul de modernizare prin marirea volumului de tranzactii cu exteriorul, in special in scopul obtinerii de tehnologie de la tarile dezvoltate. Nici investitiile in resurse umane nu au fost neglijate, multi chinezi ajungand la specializare in management, marketing sau tehnologie in marile universitati din Europa si SUA.
Pentru multi ani, China a stat sub semnul "gaige kaifang" (reforma si deschidere spre lumea exterioara). "Gaige kaifang" este sintagma dominanta pentru politicile sociale si economice ale Chinei, in scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare pe cele patru directii de modernizare: agricultura, industria, stiinta - tehnologia si armata.
Desigur, progresul nu s-a desfasurat in linie continua. In ultimele trei decenii, au fost perioade de cresteri rapide, urmate de scaderi bruste. Anii de consolidare au fost la randul lor urmati de transformari structurale.
Statul chinez inca mai detine monopolul asupra intreprinderilor importante si inca poate sa ia cele mai importante decizii economice in ceea ce priveste piata.
China are "capitalism si putere absoluta"
Din pacate, tehnocratii statului inca se ascund in birourile din Beijing pregatind planuri detaliate, ocupandu-se de dirijarea economiei, alocand resurse, stabilind pretul marfurilor si incheind contracte.
Crestera pe care o vedem astazi se datoreaza in mare parte rezultatelor obtinute din primele reforme. Cresterea de maine cere reforma de azi! Cu toate acestea, actualul sistem politic al Chinei nu poate sustine ritmul necesar restructurarii economice. In mod clar, apropiatii partidului sunt de parere ca urmatoarele reforme economice ar ameninta sistemul de autoritate al statului, astfel ca Partidul nu va mai permite atat de multe schimbari.
Totusi, economia chineza a inceput sa dea semne de oboseala in acest an, in parte din cauza dezechilibrelor interne dar si din cauza crizei economice mondiale. In curand, Hu si Wen se vor confrunta cu realitatea ca societatea chineza are nevoie de un model durabil de dezvoltare economica.
Un articol de Loredana Balan
