Presiunile asupra reevaluarii monedei chinezesti vin din toate directiile, atat din partea americanilor, cat si din partea europenilor, care invoca faptul ca o apreciere cu 50% a yuanului ar insemna sfarsitul dezechilibrelor economice, care ameninta pietele de schimb valutar si echilibrul comertului mondial.
Insa cat de plauzibila este aceasta dorinta, din punct de vedere economic, este discutabil. Pana atunci insa, din punct de vedere politic, sa arunci vina privind stadiul economiei globale pe umerii chinezilor poate parea un gest inteligent.Cu peste 100 de milioane de persoane (9,5% din populatie) aflate in somaj, chinezii au deficiente in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca in aceeasi masura ca si Statele Unite si Europa.
Ar fi, prin urmare, gresit sa credem ca acest stat se afla intr-o pozitie confortabila, castigand locuri de munca in detrimentul celorlalte tari. Pentru a evita ceea ce ar fi fost o criza economica si sociala, autoritatile chineze au stimulat economia cu succes la numai doua luni de la caderea Lehman Brothers.
In ciuda tuturor acestor performante, demne mai mult de laudat decat de criticat, China se confrunta, ca orice alta tara, cu problemele sale, cum ar fi necesitatea de a-si dezvolta serviciile, care, prin definitie, sunt un domeniu sensibil la ratele de schimb.
Cat pierde China din aprecierea yuanului?
In cinci ani, yuanul s-a apreciat cu 20% fata de dolar. Daca la acea vreme rata a fost de 11 yuani pentru un euro, acum rata este de aproximativ 9 yuani. Date fiind aceste cifre, este clar ca, intr-un anume fel, China beneficiaza de pe urma politicii sale de schimb, dar ar fi absurd sa-i atribuim toate problemele economice de la nivel mondial.
China este tara cu cele mai mari rezerve valutare la nivel mondial si in mod evident, aceasta tara imprumuta in intreaga lume. Vorbim de doua trilioane de euro pe termen scurt si mediu. In aceste conditii, aceasta tara isi da seama ca o apreciere a yuanului ar insemna o pierdere din aceste rezerve importante: 20 miliarde de euro la aprecierea fiecarui procent al yuanului.
"Totusi, China nu vrea sa-si asume aceasta pierdere nici macar progresiv, iar noi, debitorii sai, ar trebui sa avem un oarecare respect pentru aceasta situatie. Presedintele Zhou a subliniat acest lucru cand a zis ca politica lor nu este de a-si diversifica rezervele.
Intr-un anume fel, acesta si-a exprimat increderea in euro si asta deoarece chinezii primesc valuta straina pentru exporturile lor si o investesc in pietele cele mai lichide: dolar, euro si yen", a adaugat Ugeux, care a fost vicepresedinte executiv la nivel international al Bursei de Valori de la New York.
Astfel, sa dai vina pe China si pe nivelul destul de scazut al yuanului pentru economie atat de mare nu este o solutie, pentru ca nu asa vom construi viitorul economiei globale.