Pericolul deflationist din zona euro declanseaza alarma globala

Pericolul unei noi crize economice globale este inca prezent, chiar daca o revigorare a economiilor britanice si americane au inseninat in acest an peisajul economic. Zona asiatica este insa cutremurata de lipsa de performanta economica a Japoniei, dar si de socurile resimtite recent in China. Pe harta economica a lumii un alt semnal de alarma straluceste insistent de ceva vreme: cel din zona euro.

Cu economia Germaniei reducand drastic ritmul de crestere economica, zona euro este aproape de punctul de a se scufunda intr-un al treilea val al recesiunii economice din ultimii sase ani. Situatia in cele 19 state componente ale zonei difera ca de la cer la pamant.

Francezii si italienii au mimat de zor reforma institutionala, cheltuind in zadar fondurile alocate pentru restructurarea sistemului socio-economic din cele doua tari, in timp ce Germania pare sa fi dus austeritatea la cote maxime. Opt state europene au pierdut controlul preturilor, in timp ce indicele inflatiei din zona a coborat la limita de 0,3%. Un ritm care ameninta ca in 2015, zona responsabila de a cincea parte din productia globala sa se indrepte spre stagnare economica si deflatie, observa reporterii revistei The Economist.

Context nefavorabil

Pentru optimisti, varianta intrevazuta in acest moment ar fi ca Europa sa urmeze traiectoria inregistrata de economia Japoniei in urma cu un deceniu si jumatate, cand deflatia fost resimtita ca un inconvenient, dar nu a capatat aspecte apocaliptice. Din nefericire, contextul actual este mult diferit fata de cel al anilor de final de mileniu II. Atat China, cat si Statele Unite, se confrunta cu o inflatie sub prognoza data la finalul anului trecut, iar omogenitatea europeana in niciun caz nu poate fi comparata cu cea nipona.

Pana acum, Europa a tremurat mereu la gandul unei inflatii ridicate, insa pericolul deflatiei poate face ravagii in piata prin prisma reducerii consumului pe masura ce firmele si populatia asteapta o scadere a preturilor serviciilor si marfurilor.

Aspectele negative ale peisajului economic se intrevad insa pe tot mapamondul. Din cele 46 de banci centrale ale statelor dezvoltate, 30 inregistreaza indici ai inflatiei sub cei prognozati. Scaderea preturilor si salariile ramase la acelasi nivel inregistrat inaintea crizei economice nu sunt de masura sa creasca consumul, asa cum nu o poate face nici cifra de aproape 45 milioane de someri din tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Dobanzile bancare pe termen scurt sunt deja aproape de 0, bancile nemaiputand opera modificari ale acestora pentru a creste nivelul imprumuturilor si implicit al consumului.

Bani la ciorap pe fondul tensiunilor politice

Pentru majoritatea analistilor, problema europeana are o singura rezolvare. O fiscalitatea mai blanda in Italia si Franta, derulata in paralel cu o reforma structurala a acestor doua economii, o repornire, chiar si cu riscul imprumuturilor externe, a economiei germane dublata de o serie de investitii in infrastructura si, mai ales, o politica mai relaxata a Bancii Central Europene. O relaxare care ar trebui tradusa prin eliberarea banilor in piata prin achizitia de obligatiuni de stat pe termen lung pentru proiecte de infrastructura.

Din nefericire, solutia simpla de calcul pentru orice economist isi gaseste piedici in disensiunile politice care framanta statele member ale zonei euro, Germania nemanifestand vreo tendinta de a imbraca inca o data haina de "Superman" economica care sa salveze imaginea regiunii economice, asa cum a facut-o in cazul Greciei. Cel mai probabil, decizia de interventie in economia zonei euro va fi luata de Angela Merkel in extremis, doar in clipa in care moneda unica europeana va fi periclitata cu adevarat, dar s-ar putea ca aceasta interventie saa fie tardiva pentru Europa Unita.