Provocarea chineza: Examen de maturitate pentru Orient si Occident

Test suprem in viitorul apropiat pentru relatiile dintre Statele Unite si liderul economic mondial China, pe un fond al cautarii unor noi identitatii ale celor doua mari puteri.

Ultimul bastion comunist incearca sa pastreze o forma de guvernare a unei maini de fier in manusa de catifea, in timp ce Washingtonul cauta o redefinire a pozitiei sale la nivel global dupa criza mondiala declansata in 2008, scrie The Economist.

Decenii de impliniri marete

Ultimii douazeci de ani s-au dovedit unii de crestere economica constanta intr-o China care s-a adaptat rapid unei forme de socialism cu fata umana, depasind prin eforturi diplomatice sustinute socul evenimentelor din Piata Tienanmen. Statutul de putere economica mondiala a adus o alta influenta Chinei, chiar daca sute de milioane de chinezi traiesc inca sub pragul saraciei. Propaganda oficiala poate folosi acum aerul occidental al marilor orase, al aeroporturilor luxoase si al programelor spatiale ambitioase, fapt ce ridica noi pretentii in fata partenerilor internationali.

China pare sa stie ce isi doreste pe viitor, chiar daca nu si-a facut inca o strategie pentru obtinerea in mod facil si sigur a acestor lucruri. In linii mari, populatia doreste mentinerea trendului ascendent al economiei, scop primordial pentru liderii politici de la Beijing prin prisma influentei pe care o ofera bunastarea populatiei, asa cum arata o ampla analiza din The Economist.

Schimbari de forma

Modificarile introduse in politica Partidului Comunist Chinez au dat o noua forma societatii din China, dar fondul problemei, reclamate decenii intregi de actualii parteneri occidentali ai Chinei, ramane neschimbat. Evolutia fostei URSS, dupa implementarea modelului perestroika, ca si schimbarile survenite in ultimii ani in Orientul Mijlociu, cunoscute sub numele de Primavara Araba au atras critici din partea liderilor de la Beijing, printre cele mai vehemente voci fiind si cea a presedintelui Xi Jinping. Incercarea acestuia de a realiza o operatiune de cosmetizare pe imaginea partidului unic nu este una care sa satisfaca pretentiile Statelor Unite.

O crisalida a reformelor cu jumatate de masura, care sa ascunda lipsa pluri-partitismului si pe cea a independentei justitiei, va fi doar o bariera fragila in calea presiunii exercitate de Washington. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat Statele Unite au folosit modelul democratic american pe post de pretext al interventiilor armate din ultimii 23 de ani.

Gesturi provocatoare

China pare chiar sa incerce marea cu degetul dupa ce o serie de piste de avion au fost amenajate pe Insulele Spratly din Marea Chinei de Sud. Cele peste 750 de insulite atoli si recife care formeaza arhipelagul sunt un vechi mar al discordiei intre China, Filipine, Taiwan, Vietnam si Brunei. Recentele mutari ale platformelor petroliere in zona revendicata de celelalte state, ca si modificarile aduse spatiului aerian pot fi interpretate ca si o provocare pentru SUA si aliatii sai din zona.

Pe de alta parte, Washingtonului ii este destul de greu sa raspunda ferm acestor gesturi provocatoare, in conditiile in care infuzia de capital chinezesc pompata in economia Statelor Unite ajunsese in 2011 la 10 milioane de dolari pe ora.

Chiar si asa, nivelul tensiunilor mocnite dintre cele doua mari puteri ii face si pe cei mai increzatori analisti sa priveasca sceptic evolutia relatiilor dintre China si Occident. Una dintre cele mai avizate voci din China, cea a profesorului si analistului de politici externe Shi Yinhong, sustine ca ascensiunea viitoare a Chinei s-ar putea sa nu fie una pasnica.