Marile economii ar trebui sa ia in considerare readoptarea unui model modificat prin care aurul sa redevina etalonul pentru miscarile monedelor internationale, este de parere presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick, informeaza ziare.com.
Un astfel de sistem, prin care valoarea monedelor se stabilea in functie de aur, a functionat pana in anii 1970, cand SUA a fixat pretul aurului la 35 de dolari/uncie, iar toate celelalte monede au inceput sa se raporteze la dolar.De asemenea, atat Schauble, cat si oficialii chinezi au criticat decizia Federal Reserve (banca centrala americana) de a tipari bani, pentru a achizitiona obligatiuni de stat in valoare de 600 de miliarde de dolari.
"Au dat dovada de lipsa de consecventa, cand, dupa ce au acuzat chinezii de manipularea ratei de schimb, au scazut artificial valoarea dolarului, prin tiparirea de bani", a declarat ministrul Finantelor german.
Nu este pentru prima data cand ideea revenirii la stardardul aurului a reaparut. Totusi, pana in prezent, politicienii si economistii au fost de acord ca acesta putea conduce la o politica monetara mult prea stricta, scadere economica si o rata a somajului crescuta.
Sistemul Bretton Woods original, instituit in 1945 si administrat de Fondul Monetar International, presupunea o rata fixa de schimb, insa ajustabila in functie de valoarea aurului.
Ce masuri mai propune Banca Mondiala?
Pe langa reinstaurarea aurului drept punct de referinta, presedintele Bancii Mondiale propune alte patru masuri in vederea revenirii la o crestere economica sustenabila.
In primul rand, tarile din G20 ar trebui sa aiba un program de reforme structurale similare, care nu doar sa duca la redresarea cererii, ci la crestere economica.
Zoellick da drept exemplu programul Chinei pe o perioada de cinci ani, care ar trebui sa transfere atentia de la exporturi spre cererea interna si sectorul serviciilor si sa schimbe modelul de finantare de la cel de stat catre cel de tip venture, care ar spori productivitatea si cererea pe plan intern.
"SUA si China ar trebui sa cada de acord in privinta unor pasi care sa duca la crestere economica in ambele tari. Cele doua ar putea ajuge la o intelegere privind aprecierea renminbi-ului. In schimb, SUA ar putea promite sa avanseze intelegerile pentru pietele deschise", a explicat Zoellick.
In al doilea rand, marile economii, incepand cu G7, ar trebui sa nu mai intervina in schimbul valutar, decat in anumite conditii, agreate de restul tarilor.
In al treilea rand, economiile emergente ar trebui sprijinite in efortul de a diminua diferentele in redresarea economica, bazandu-se pe rate de schimb flexibile si politici monetare independente.
Iar, in al patrulea rand, G20 ar trebui sa sprijine cresterea economica globala prin asigurarea furnizarii spre tarile in curs de dezvoltare. Aceste economii contribuie, deja, cu jumatate din cresterea economica la nivel mondial, iar nevoile lor la importuri se majoreaza de doua ori mai repede decat in tarile dezvoltate.
"Statele G20 ar trebui sa sprijine dezvoltarea infrastructurii, agriculturii, sistemului de sanatate si a pietei muncii", a spus presedintele Bancii Mondiale.
Potrivit spuselor sale, acest pachet de masuri ar fi echivalentul programului de redresare financiara a G20 si ar putea fi implementat treptat, permitand dezbatarea politica pe aceasta tema in fiecare tara implicata.
De asemenea, ar putea conduce la cresterea increderii consumatorilor si investitorilor si, cel mai important, ar pune guvernele in pozitia de a preveni crizele, nu de a reactiona dupa aparitia acestora.