De ce nu ar trebui Europa de Est sa introduca euro

Luni, 03 Martie 2008, ora 00:50
3288 citiri
De ce nu ar trebui Europa de Est sa introduca euro

Daca Slovacia adera la moneda unica europeana, ar putea sa fie si ultima din fostele natiuni comuniste care face asta, pentru mult timp.

Pana la sfarsitul anului viitor, daca totul

merge conform planului, Slo­vacia va trece la euro. Ar fi a doua din fostele tari

est-eu­ropene care au aderat la mo­neda unica, dupa ce Slovenia a facut-o in

2007. La Bruxel­les, aceasta trecere ar putea fi considerata mult prea lenta. In

definitiv, euro era menit sa fie lipiciul pentru Uniunea Europeana. si totusi in

reali­tate este prea rapida.

 

De ce? Deoarece camasa de forta impusa de

trecerea la euro este complet gresita pentru economiile emer­gente, aflate in

crestere ac­celerata. si pentru ca euro este inca un sistem monetar potential

foarte instabil, iar ultimul lucru de care orica­re dintre tarile est-europene

are nevoie este mai multa in­stabilitate.

 

Vechi argumente pro

 

In teorie, toate tarile est-europene care

s-au integrat in Uniunea Europeana tre­buie sa se pregateasca, de asemenea, sa

devina membre ale zonei euro. Tari ca Ma­rea Britanie si Danemarca au negociat

o derogare. Ni­cio alta tara nu a facut asta. Daca esti in UE, trebuie sa fii si

in euro. si totusi trece­rea la euro este impinsa spre viitorul foarte indepartat.

In tari ca Polonia, Ungaria si Republica Ceha, politicienii de frunte si

bancherii cen­trali au spus ca nu se grabesc sa-si pregateasca economii­le

pentru euro. Lituania, ca­re a muncit din greu pentru a indeplini criteriile de

ade­rare la euro, a fost intoarsa din drum.

 

In realitate, majoritatea tarilor Europei

de Est ar fi mai castigate daca urmeaza exemplul Marii Britanii, de­cat pe cel

al Frantei sau Ger­maniei.

 

Multi ani la rand politi­cienii si pietele

monetare au gandit altfel. Ei au vazut cali­tatea de membru al zonei eu­ro ca

pe o forta de stabilitate in tari care se luptau inca sa indeparteze mostenirea

unor decenii de planificare a sta­tului. Investitorii asteptau cu nerabdare

trecerea la eu­ro din trei motive: restrictiile asupra imprumuturilor pu­blice

cerute de UE ar opri guvernele sa acumuleze mari datorii; ar obliga ramanerea in

UE; si ar insemna ca ac­tivele sa fie apreciate intr-o moneda stabila, globala

- nu in mai multe monede mici pe care multi au dificultati sa le numeasca.

 

Pe scurt, ar fi o forta de stabilizare

pentru tari ca­re in urma cu mai putin de douazeci de ani faceau inca parte din

imperiul sovietic. Problema este ca argumen­tele impotriva trecerii la euro se inmultesc

tot timpul.

 

Noi argumente contra

 

Tarile care se dezvolta repede nu-si pot

permite ge­nul de reduceri ale cheltuieli­lor publice pe care le cere tre­cerea

la euro. Ele au nevoie de drumuri noi, scoli, spitale si case. Aceste tari sunt

con­struite din improvizatii, ast­fel incat sunt nevoite sa im­prumute bani.

Pietele de ca­pital sunt de acord sa le dea bani. Ultimul lucru de care au

nevoie acum sunt reduceri mari ale cheltuielilor legate de infrastructura.

 

Mai departe, politicile deflationiste ale Bancii

Cen­trale Europene (BCE) nu sunt prea incurajatoare. De exemplu, Republica Ceha

si-a mentinut rata dobanzii constant sub pragul stabi­lit de BCE pentru a

stimula cresterea. Noile state ale UE au nevoie de flexibilitate pen­tru a-si

stabili propriile rate ale dobanzii cu scopul de a face fata obstacolelor pe

dru­mul spre modernizare.

 

In ultimul rand, euro nu este neaparat o

forta a stabilitatii. Sistemul trebuie inca testat in cazul izbucni­rii unei

crize financiare reale. Deja presiunea pentru a iesi din zona euro creste in

Italia. Sa nu fiti surprinsi daca vor incepe sa fie auzite aseme­nea apeluri si

dinspre Spa­nia, care trece printr-o seri­oasa scadere a incinsei piete a

proprietatilor. Daca euro in­cepe sa se desire la cusaturi, atunci cei mai noi si

cei mai fragili membri ai sistemului vor suferi cel mai mult.

 

In realitate, euro a fost gandit ca o forta

de stabili­zare si expansiune. si totusi cresterea economica fara vi­talitate

nu este un stimulent pentru tarile care cantaresc beneficiile integrarii in spatiul

monedei comune eu­ropene. Nu exista nici semne de stabilitate. Cu siguranta, ar

fi mult mai bine pentru fiecare tara sa anunte acum ca nu intentioneaza sa treaca

la euro in viitorul apropiat. Noile state UE pot continua sa-si construiasca

economi­ile, iar tarile cu euro se pot concentra pe propriile lor probleme.