Iranul, intre arme si crestere economica. Ce va alege odata ce scapa de sanctiuni?

Iranul va trebui sa arunce intr-un sertar planurile sale de extindere a influentei politice in lumea araba daca doreste sa isi salveze economia.

In caz contrar se va transforma doar intr-un "showroom" intesat cu tehnica militara din Rusia, dar aflat in prag de faliment, remarca analistii revistei Market Watch.

Evolutia conflictului din Yemen arata ca si liderii politici ai Iranului au realizat acest lucru.

Afara din conul de umbra

Odata cu semnarea acordului nuclear, Iranul a iesit dintr-un con de umbra economic avand sansa de a beneficia de viitorul val masiv de investitii ce este preconizat sa se reverse in pietele emergente.

In acelasi timp, intreg esafodajul acestei evolutii pozitive este periclitat de ambitiile politice ale liderilor siiti de la Teheran, acestia aflandu-se in spatele razboiului sectar care se desfasoara in prezent in Orientul Mijlociu.

In coasta Arabiei Saudite

Pretentiile Teheranului pentru un rol mult mai influent in lumea araba au fost exprimate inca de acum 35 de ani, imediat dupa revolutia islamica declansata in 1979 de ayatolahul Khomeini, soldata cu fuga sahului Mohammad Reza in SUA.

Ultimele actiuni ale Teheranului sunt inca vizibile, constand in intretinerea razboiului civil din Siria prin sustinerea dictatorului Bashar al- Assad, membru al sectei minoritare a alawitilor, care a reusit sa isi atraga antipatia majoritatii sunite din aceasta tara.

Al doilea front, deschis in primavara acestui an de puterea siita de la Teheran, este reprezentat de declansarea revoltei houtitilor din Yemen, o miscare menita sa fie simtita ca un ghimpe in coasta de marele adversar regional al Iranului: Arabia Saudita.

In spatele sicanei sangeroase pe care Iranul o joaca cu Arabia Saudita pe teritoriul yemenit se ascunde interesul de a capata controlul asupra stramtorii Bab-El-Mandeb, poarta de intrare catre Canalul Suez, o ruta comerciala care atrage 10% din comertul global.

Planurile Teheranului au fost la un pas de a se indeplini dupa ce rebelii houti au obtinut controlul asupra regiunii de langa portul Aden, dar ultimele evolutii de pe frontul yemenit arata o retragere neasteptata a acestora, in acord, probabil, cu cerintele liderilor iranieni.

Un razboi trecut cu vederea

Sunitii din fruntea Arabiei Saudite, Egiptului si a altor tari din Golful Persic au ripostat cu raiduri aeriene si o blocada navala la intrarea in Canalul Suez.

Cu toate acestea, razboiul din Yemen este un eveniment periferic pentru puterile militare globale. Yemenul, de altfel, este intr-o continua lupta contra sa inca din anii '60, tara fiind fragmentata etnic, politic, religios si neavand niciun potential energetic.

Pasul inapoi facut acum de rebelii houti nu reprezinta o brusca tresarire civica a acestora in fata problemelor cu care se confrunta tara, ci simpla evidenta a faptului ca Teheranul incepe sa descopere ca pretentiile sale in Orientul Mijlociu devin prea scumpe.

Castele de nisip

Spre deosebire de Siria, Yemenul se afla la o distanta destul de mare pentru a expedia luptatori ai militiilor Hezbolah in regiune.

In plus, nici alianta dintre Teheran si Moscova pe tema sustinerii lui Assad in Siria nu da chiar rezultatele dorite.

Interventia militara a Rusiei in razboiul civil sirian nu este o mana intinsa Teheranului, ci un mod de a-ti lua partea leului din influenta revendicata de diversi actori obositi deja de un conflict ce are 4 ani si jumatate vechime.

In plus, Moscova nu ezita sa fluture mereu pe sub nasul belicosilor lideri de la Teheran diverse arme tentante, dar care in final se vor dovedi prea scumpe pentru economia Iranului.

Retragerea sanctiunilor economice internationale asteptata in decembrie este o veste buna doar pe jumatate.

La fel ca toate tarile Orientului Mijlociu, Iranul are o singura marfa de vanzare pe pietele externe: energia reprezentata de petrol si gaze naturale.

Ambele piete sunt in declin in acest moment, iar o eventuala dezechilibrare a acestora nu va insemna decat un pret mai scazut pentru aceste resurse puse la vanzare.

In plus, redarea in exploatare a unor campuri petroliere necesita investitii majore, iar economia Iranului este deja suferinda, iar partenerul strategic Rusia se confrunta cu o criza financiara nemaintalnita de doua decenii incoace.

Ramane speranta unei deschideri a pietei interne catre investitorii straini, dar, pana acum, companiile si guvernele europene, care au inceput deja discutii cu Teheranul pe aceasta tema, manifesta o prudenta justificata in fata unui guvern local cu ambitii prea mari pentru puterea sa actuala.