Italienii, mai saraci decat acum 20 de ani

Italienii sunt mai saraci decat in urma cu 20 de ani, in medie cu o putere de cumparare mai mica cu 4% de persoana, potrivit datelor institutului de statistica Istat.

Datele Istat arata ca nu doar criza inceputa in 2007 a afectat Italia, ci cresterea economica se oprise inainte de acest an. Pentru prima data de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, o tara mare, avansata, nu mai progreseaza. Poate fi numit acest lucru deja declin?, se intreaba un editorial publicat de La Stampa in editia de miercuri.

Analiza institutului de statistica, in mai multe puncte apropiata de cea a Bancii Italiei, arata ca deficientele Italiei dateaza cu mult timp inainte. In rezumat, s-au combinat mai multe greseli ale clasei conducatoare, nu doar ale politicienilor, ci si ale intreprinzatorilor, chiar functionarilor precum si ale altor puteri constituite.

Populatia din Italia a constientizat tarziu gravitatea crizei: perceptia datelor economice - si acest lucru este ilustrat de Istat - a fost pana in vara anului 2011 puternic influentata de mass-media, in special de TV.

In aceeasi zi in care statisticile nationale informau ca salariile sunt la aproximativ acelasi nivel de acum 20 de ani, la Paris, OCDE sugera o reducere a salariilor reale pentru a creste competitivitatea si a reduce somajul. Productivitatea in Italia a ramas pe loc in timp ce in alte tari a crescut.

Situatia actuala a economiei italiene a fost determinata atat de actiunea statului, cat si de companiile din aceasta tara. Un numar mare de companii nu folosesc deplin noile tehnologii, nu pot creste in dimensiune si nici nu se pot organiza mai bine. O frana in calea lor sunt ineficienta publica, transporturile dificile, proasta pregatire, justitia civila lenta, in timp ce evaziunea fiscala favorizeaza activitatile cele mai ineficiente ale economiei subterane.

O perioada de profituri industriale mari, cu incepere din 1993, care a durat aproape un deceniu, nu a crescut si nici nu a diversificat investitiile in structurile productive. Italia fabrica mai mult sau mai putin aceleasi marfuri. Din 2000 pana in 2005, guvernantii au risipit beneficiile euro. Ponderea mica a ratei dobanzii la datoria publica a fost utilizata pentru a creste cheltuielile.