Cum s-au prabusit dictaturile lumii. Ce a urmat dupa

Atunci cand un tiran cade, multimile aclama. Insa nu mai tarziu de a doua zi, apare o intrebare de importanta maxima: ce se intampla mai departe?

Newsweek a alcatuit un top al oamenilor de stat "detronati" de actiunile populare si ce a urmat dupa aceea.

Zine al-Abidine Ben Ali

Presedintele Tunisiei, intre 1987 si 2011

Nu multa lume se astepta la caderea preferatului Casei Albe din Tunisia si, cu atat mai putin, la efectul de domino pe care l-a pornit, in lumea araba.

Desi Ben Ali avea sprijinul CIA, luxul atat de drag familiei sale a dus la o revolta generala, in urma careia fostul presedinte a fost nevoit sa paraseasca tara. Viitorul Tunisiei este departe de a se clarificat.

Saparmurat Niyazov

Presedintele Turkmenistanului, intre 1990 si 2006

A tinut atat de mult la dezvoltarea unui cult al personalitatii, incat a redenumit prima luna din an dupa numele sau.

Dupa caderea sa, in 2006, Turkmenistanul nu a trait vremuri mult mai bune, in ciuda bogatelor rezerve de gaze naturale.

Slobodan Milosevici

Presedintele Serbiei din 1989 pana in 1997 si al Iugoslaviei, in perioada 1997-2000

Milosevici, la ordinul caruia s-au comis genociduri ce au ingrozit Europa anilor '90, a murit in inchisoare, in timp ce era judecat pentru crime de razboi.

Dupa caderea "macelarului din Balcani", Serbia ramane o tara in care predomina crima organizata. Independenta Kosovo a dat tonul unor noi proteste.

Suharto

Presedintele Indoneziei intre 1967 si 1998

A adus coruptia la rangul de politica de stat. Oricine vroia sa faca afaceri in arhipelag trebuia sa aiba acceptul, contra unui cost considerabil, al omului de la varf.

Indonezia de dupa Suharto este o democratie infloritoare si se mandreste cu o economie in crestere.

Mobutu Sese Seko

Presedintele Zairului (redenumit Congo) in perioada 1965-1997

Un cleptocrat, prin excelenta. Oricat de rau ar fi fost fostul aliat anticomunist al Washingtonului, ce s-a intamplat in Congo dupa conducerea acestuia a fost mult mai rau: razboaie in urma carora au murit aproape 6 milioane de oameni.

Augusto Pinochet

Presedintele Republicii Chile intre 1973 si 1990

Militar de cariera, Pinochet a ajuns la putere in 1973 dupa o lovitura de stat, rasturnandu-l pe presedintele ales Salvador Allende.

Cu numai cateva luni inainte, Allende il ridicase pe Pinochet la gradul de comandant al Armatei, o greseala pentru care va plati cu viata.

Odata ajuns la putere, Pinochet a exterminat peste 3.000 de opozanti, fosti suporteri ai lui Allende. Dupa '90, Chile a inceput o noua viata, devenind in scurt timp un model de reforme economice.

Nicolae Ceausescu

Presedintele al Consilului de Stat incepand cu 1967 si presedintele Romaniei, intre 1974 si 1989

Romanii au iesit in strada, dar politia secreta si-a asumat lovitura de stat, a inscenat un proces-spectacol de o ora si l-a executat pe Ceausescu in ziua de Craciun, scrie Newsweek despre evenimentele din '89.

Fostii sustinatori ai dictatorului au ramas in primul plan al scenei politice, insa cu toate acestea Romania a reusit sa se alature NATO si, mai tarziu, Uniunii Europene, se mai arata in articol.

Erich Honecker

Presedintele Republicii Democrate Germane intre 1971-1989

Dupa ce a pierdut sprijinul liderului sovietic Mihail Gorbaciov, Honecker, inflexibil si incapatant, a fost fortat sa demisioneze de demonstratiile pro-democratice din Germania de Est. Germania este acum motorul economiei europene.

Jean-Claude Duvalier

Presedintele Haiti din 1971 pana in 1986

"Baby Doc" a devenit presedinte la 19 ani, dupa moartea tatalui sau, Francois "Papa Doc" Duvalier.

Regimul sau, vinovat de moartea a mii de haitieni si de fuga din tara a altor cateva sute de mii, s-a incheiat odata cu revolta populara din 1986, cand Baby Doc s-a auto-exilat in Franta. In urma cu o luna, Duvalier s-a intors in Haiti.

Ferdinand Marcos

Presedintele Filipine, intre 1965 si 1986

Ca si Mobutu, s-a bucurat de sprijinul si banii guvernului american, in calitate de luptator anti-comunist. Coruptia a prins radacini puternice, iar tara inca sufera de pe urma unor conflicte interne, provocate de grupari extremiste.