Asul din maneca lui Erdogan: Il va scoate doar in cazul celui de-Al Treilea Razboi Mondial

In saptamanile care au premers doborarii avionului rusesc Sukhoi-24 de catre aviatia turca, Moscova a ignorat cu nonsalanta avertismentele Ankarei de a pune stop raidurilor derulate la granita dintre Siria si Turcia, intr-o zona controlata de rebelii turkmeni sustinuti de Turcia.

Dupa declansarea incidentului care a tensionat relatiile dintre cele doua tari, rusii au reactionat prin impunerea sanctiunilor economice si introducerea echipamentelor anti-aeriene in Siria, dar Ankara pare sa ascunda un as in maneca, relateaza revista Business Insider.

Actiuni provocatoare

Rusia a insistat mereu ca tintele bombardamentelor sale din Siria sunt teroristii, dar avionul militar doborat de turci era angajat intr-un raid impotriva gruparii Liwa Jabal al-Turkman, un grup etnic anti-Assad sprijinit de Ankara.

Afectata de incident, Rusia a trimis deja pe litoralul sirian, in provincia Latakia, mai multe sisteme anti-aeriene S-400 si si-a echipat avioanele din Siria cu sisteme de rachete aer-aer, in conditiile in care teroristii Statului Islamic si alte grupari rebele nu detin aeronave.

Ca masura punitiva, avioanele rusesti au continuat sa bombardeze regiunile ocupate de gruparile turkmene, ca si convoaiele de camioane trimise de Ankara in ajutorul acestora.

Actiunile provocatoare initiate de Moscova au ca scop descurajarea Turciei de a mai intercepta si dobori un alt avion rusesc implicat in operatiunile din Siria.

Rusia are si alte interese financiare si geopolitice care ii impun o abordare asimetrica a represaliilor indreptate impotriva Ankarei, un conflict direct dus impotriva Turciei fiind exclus.

Daca liderii de la Ankara percep amestecul Rusiei intr-o zona din apropierea granitei turco-siriene ca pe o amenintare directa, Turcia ar putea folosi cel mai puternic atu detinut: stramtorile Marii Negre.

Rusia izolata

Stramtorile Bosfor si Dardanele pot avea un impact serios in relatia dintre cele doua tari, Turcia administrand aceste pasaje de legatura intre Marea Neagra, Marea Marmara, Egee si Mediterana inca din 1936, conform Conventiei de la Montreux.

In baza statutului obtinut in urma cu 80 de ani, Turcia regleaza traficul naval al tarilor de la Marea Neagra prin cele doua stramtori, iar Rusia este dependenta de accesul neingradit la aceste culoare navigabile, pe ruta Novorossiysk - Tartus plecand provizile destinate trupelor sale din Siria.

Pana acum, navele Rusiei s-au bucurat de accesul neingradit in culoarele navigabile dintre Marea Neagra si Marea Egee, dar situatia se poate modifica radical, daca Moscova decide sa deschida un conflict cu Turcia.

Conform Conventiei de la Montreux, Turcia poate bloca accesul vaselor rusesti in cele doua stramtori: in cazul in care este in razboi cu Rusia sau daca se considera amenintata de un razboi imminent cu aceasta tara.

Aaron Stein, expert in cadrul Consiliului Atlantic, crede totusi ca Turcia nu va recurge la inchiderea stramtorilor, chiar si in acest context tensionat dintre cele doua tari.

"Cred ca un astfel de scenariu poate fi pus in practica numai in cazul unei situatii de genul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Turcia va tine stramtorile deschise conform conventiei si practicilor sale istorice", afirma Stein.

In acelasi timp, intensificarea raidurilor rusesti in zona de granita dintre Siria si Rusia ii poate forta pe liderii de la Ankara sa ia in considerare prevederile articolul 21 din Conventia de la Montreux, privind amenintarea unui razboi iminent.

Deja, comentatori ai agentiei Bloomberg, precum istoricul Leonid Bershidsky, au remarcat ca turcii au inceput sa intarzie cu orele trecerea navelor rusesti prin stramtorile de la Marea Neagra.

Faptul ca Rusia continua sa vaneze gruparile rebele turkmene de-a lungul granitei dintre Siria si Turcia ar putea fi un bun motiv pentru Ankara de a invoca articolul 21 din Conventie.

"Au atacat grupurile rebelilor turkmeni, satele acestora si convoaiele catre Turcia, fapt care a dus la chemarea ambasadorului rus la Ankara si cererea de a opri aceste atacuri. La o saptamana dupa aceea, Turcia a doborat avionul rusesc", observa analistii Soufan Group.

Capcana "Paulus"

Rusii se tem, in acelasi timp, ca rebelii turkmeni se pot deplasa spre catre Asia Centrala, punand in pericol statele incluse in Uniunea Eurasiatica gandita de Kremlin si afectand interesele Moscovei in regiune, dar si ca acestia pot reprezenta o piedica in cale fortelor regimului Assad din Siria.

In acelasi timp, presedintele Recep Erdogan este la fel de interesat de protejarea acestei minoritati din Siria, populatia turkmena fiind de etnie turca.

"Determinarea lui Erdogan de a crea un culoar de influenta pan-turca este egalata de hotararea Rusiei de a ataca aceste grupari. Este greu de estimat cat de mult rezoneaza aceasta chestiune cu presedintele Erdogan si guvernul turc", explica analistii Soufan Group.

La fel de dificil de apreciat este si rolul pe care stramtorile dintre Marea Neagra si Mediterana il joaca in razboiul initiat de Moscova in Siria.

"Linia de transport asigurata de navele de debarcare din clasele Ropucha si Alligator este de o importanta vitala in aprovizionarea trupelor din Siria.

Daca Rusia nu va putea trimite din diverse motive nave prin stramtorile de la Marea Neagra, soldatii rusi din Siria s-ar gasi in aceeasi postura ca si trupele generalului Paulus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial", sustine Cem Devrim Yaylali, un analist naval din Turcia.

Generalul Paulus a fost unul dintre comandantii armatei germane care a condus ofensiva impotriva Stalingradului in 1942. Acesta si trupele de sub comanda sa au fost nevoiti sa se predea dupa ce liniile de aprovizionare cu Armata a VI-a au fost taiate de trupele sovietice.

Analistii militari considera ca infrangerea suferita de germani la Stalingrad a fost un punct de cotitura in desfasurarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, asigurand victoria trupelor aliate trei ani mai tarziu.

Yaylali crede ca aceeasi soarta ar putea-o avea si trupele rusesti si aliatii lor din Siria, in cazul unei blocade instituite de Turcia la Marea Neagra. Tinand cont de cat de mult armament a livrat Rusia catre aliatii din Siria inca de la inceputul raboiului civil, in 2011, prezumtia nu este exagerata.

Putin, fara optiuni

Din acest punct de vedere, pana si analistul Boris Zilberman, expert in cadrul Fundatiei pentru Apararea Democratiei, considera ca Vladimir Putin nu are multe variante de raspuns in fata incidentului provocat de Ankara.

"Optiunile lui Putin sunt limitate. De aceea a si recurs la represalii marginale. Acestea fiind zise, relatia ruso-turca se desfasoara intr-o cutie cu praf de pusca.

Orice deteriorare a acesteia poate provoca pierderi atat pentru Moscova, cat si pentru Ankara. Orgoliile lui Putin si Erdogan pot impinge orice incident viitor intr-o zona incontrolabila", crede Zilberman.