Conflictul economic, confortabil dar ineficient. Dictatorii inteleg doar limbajul armelor

Joi, 16 Aprilie 2015, ora 15:04
2105 citiri
Conflictul economic, confortabil dar ineficient. Dictatorii inteleg doar limbajul armelor
Foto: Mises Canada

Ideea ca un conflict pe cai economice ii putea intoarce pe irakieni impotriva lui Saddam, pe libieni impotriva lui Ghaddafi sau pe cubanezi impotriva lui Castro s-a dovedit deja ineficienta.

Iar varianta prin care ar putea sa il doboare pe Putin pare absurda, atat in ochii "tarului" de la Moscova, cat si in ochii analistilor.

Intr-o interventie televizata, in care a preluat si intrebari in direct, presedintele Rusiei a declarat, joi, ca sanctiunile economice vor avea un efect stimulativ asupra economiei ruse.

"Trebuie sa folosim aceasta situatie pentru a atinge un nou nivel de dezvoltare", a raspuns Putin intrebarilor adresate de rusi. Liderul de la Kremlin a declarat ca in cel mult doi ani, economia tarii va da semne de revigorare, dupa cum relateaza reporterii BBC.

Peste doua milioane de intrebari i-au fost adresate presedintelui rus, o mare parte dintre acestea referindu-se la inrautatirea situatiei economice din tara.

"Pentru moment se intrevad progrese in agricultura, marfurile din productia interna inlocuind produsele importate din UE", a mai spus Vladimir Putin.

Putin s-a pregatit timp de doua zile pentru maratonul televizat care a debutat joi la ora 12:00, ora Rusiei.

Si americanii recunosc ineficienta sanctiunilor economice

Saptamana aceasta, Wahingtonul a anuntat mentinerea sanctiunilor economice pentru Cuba, chiar daca in acelasi timp oficialii americani au recunoscut ca acestea nu au avut niciun efect impotriva regimului Castro in ultimii 50 de ani.

In acelasi timp, Statele Unite si Marea Britanie par sa se opuna ideei de ridicare a sanctiunilor economice pentru Iran dupa inspectia centralelor nucleare, programata pentru vara anului in curs.

Pentru Rusia se anunta chiar o crestere a nivelului sanctiunilor ca urmare a atitudinii provocatoare manifestata de Vladimir Putin la granita de vest a tarii.

Lantul sanctiunilor dictate de marile puteri se intinde acum si in Coreea de Nord, in Burma, Zimbabwe, Siria, Libia, Somalia, Congo si alte diverse zone ale globului.

"Sunt masurile acestea functionale, insa?" se intreaba jurnalistul Simon Jenkins intr-un comentariu din ziarul The Guardian.

Reteta esecului

Pentru diplomatii occidentali, impunerea sanctiunilor economice s-a transformat in timp intr-o reteta a esecului, o fata convenabila a agresiunii.

Teoria represaliilor economice pune intotdeauna semnul egal intre "durere" si "eficienta".

O lucrare din 1990 a academicianului Robert Pape, in care acesta demonstreaza inutilitatea si contra-productivitatea a peste 115 masuri de impunere a sanctiunilor economice nu a primit inca o replica pe masura.

Cu toate acestea, adeptii sanctiunilor se incapataneaza sa aduca in fata termeni precum "presiune mixta" sau "schimbarea calculelor represaliilor", intr-o teorie in care tiranii moderni sunt vazuti gandind precum adeptii democratiilor evaluate.

Sanctiunile economice au efect in cazul democratiilor, asa cum s-a intamplat in cazul Marii Britanii in timpul crizei Canalului Suez, dar tind sa faca ineficiente uneltele democratii in cazul izolarii, asa cum se intampla in Rusia si Iran.

Secretul lui Putin

O cercetare efectuata de reporterul BBC Bridget Kendall in Rusia arata ca sanctiunile economice aplicate tarii au avut un efect invers in cazul popularitatii de care se bucura Vladimir Putin.

Acestea au inradacinat ideea unei economii aflate sub asediu, au domolit vocile critice la adresa "tarului" de la Kremlin si au incurajat atitudinile beligerant-sovine.

Efectul s-a resimtit inclusiv pe continent, tarile din Uniunea Europeana fiind acum divizate in privinta mentinerii acestora.

Sanctiunile economice s-au dovedit cea mai contra-productiva masura pe care Bruxellesul a putut sa o adopte doar de dragul de "a face ceva pentru Ucraina".

Pentru britanici, situatia este si mai paradoxala in conditiile in care niciuna dintre tarile lovite de valul de sanctiuni din acest moment nu reprezinta o amenintare la siguranta sau viata insularilor.

Toate aceste masuri pleaca de la premiza aberanta ca situatia economica dicteaza alternanta la putere intr-un stat modern.

Un atac la finantele unui stat cu probleme trebuie sa aduca automat o schimbare de regim, motiveaza adeptii acestor masuri.

In acest caz, tone de cerneala au curs in articole elaborate despre prabusirea iminenta a economiei ruse, alaturi de cele ale Cubei, Iranului si Siriei, facandul pe Putin sa rada cu lacrimi.

Politica din Game of Thrones

Iranul este un stat nou intrat pe lista neagra a occidentalilor.

Vreme de 36 de ani s-a bucurat de un climat de liniste in care clasa clericala s-a dezvoltat pe indelete si Teheranul si-a construit pas cu pas programul nuclear.

Schimbarea a survenit chiar in momentul in care liderul reformator Hassan Rouhani a preluat fraiele haosului lasat in urma de predecesorul sau, Mahmoud Ahmadinejad.

Este evident ca sanctiunile economice provoaca durere in Iran si ca populatia ar dori ca acestea sa inceteze.

Acest lucru nu le transforma si in instrumente eficiente, insa.

Occidentalii nu pot concepe o cucerire a Iranului sau efectuarea unui bombardament masiv. O interventie militara ar impinge natiunea inapoi in bratele fundamentalismului islamic.

In schimb, liderii occidentali ar trebui sa realizeze ca o interventie prin intermediul schimburilor economice si culturale ar putea preveni acest pericol.

Nici Occidentul si nici iranienii nu trag foloase in acest moment de pe urma mentinerii acestor masuri, iar Rouhani are nevoie de orice atu pentru a tine piept adversarilor politici interni.

Chiar si asa, Londra si Washingtonul insista pe mentinerea acestora, dand dovada de o abilitate politica demna de seria fantasy Game of Thrones.

Limbajul armelor

"Adevarul este ca singura masura coercitiva pe care dictatorii o inteleg este cea impusa cu ajutorul armelor", subliniaza editorialistul The Guardian.

A functionat in cazul Serbiei, a talibanilor in Afganistan sau a lui Saddam Hussein.

Lipsa reactiei militare arata cum au evoluat lucrurile in Siria si in cazul Statului Islamic.

Numai ca armele pot vorbi atunci cand o victorie pare sigura, ceea ce in cazul unei confruntari cu Kalashnikov 47 nu pare o varianta credibila.

Flotele masive ale momentului par acum doar relicve ale confruntarilor din secolul trecut, iar politica europeana in privinta represaliilor armate se arata la fel de invechita ca leacurile babesti.

Sanctiunile economice s-au transformat intr-o arma sacra a Ocidentului similara cu amenintarea bombelor atomice de acum 50 de ani. Nimeni nu indrazneste sa conteste eficienta lor de teama sa nu fie vazut ca un papa-lapte.

Pentru agresor, sanctiunile economice costa putin si il fac sa se simta bine.

Sanctiunile economice tintesc direct in inima consumului de pe piata interna, dar reusesc sa afecteze doar populatia saraca si, uneori, cateva victime colaterale din randul persoanelor avute.

#sanctiuni economice Rusia, #efecte sanctiuni economice, #grad eficienta sanctiuni economice , #Rusia