Noul Imperiu Rus: Cum renaste puterea Moscovei intre vechile granite ale URSS

"Rusia este din nou in carti", a exclamat nu demult comandantul suprem al fortelor NATO din Europa, generalul Curtis Scaparrotti, si, intr-adevar, dupa 25 de ani de pauza, Kremlinul pare sa fi revenit in forta pe scena globala, in incercarea de a recapata statutul de mare putere militara.

Anexarea peninsulei Crimeea de la Ucraina dezvaluie o noua forma de expansionism a Moscovei, de aceasta data liderii rusi folosind un mix de instrumente culturale, economice si propagandistice pentru a-si reafirma puterea asupra unor teritorii invecinate, remarca analistul Lukas Trakimavicius, intr-un editorial publicat in The Atlantic Council.

Manual de utilizare

De la distanta, un observator neutru va remarca cresterea bugetului Apararii si numarul ridicat de exercitii militare desfasurate de rusi in imediata vecinatate a granitelor cu NATO.

Implicatiile sunt clare pentru toata lumea: amenintarea Rusiei nu va slabi in intensitate, iar politicienii vor trebui sa tina cont de acest fapt si sa inteleaga logica din spatele demonstratiilor de forta ale Kremlinului.

Din tot sirul de carti editate in ultimii doi ani Trakimavicius a ales una pe care o recomanda calduros ca lectura obligatorie pentru occidentali.

"Dincolo de Crimeea: Noul Imperiu Rus" este un volum de analiza al Agniei Grigas, autoarea aplecandu-se in special asupra modului in care Kremlinul foloseste cei 35 de milioane de rusi din tarile ex-sovietice pentru propriile scopuri geopolitice.

"Politica de re-imperializare", asa cum denumeste Grigas strategia actuala a Kremlinului in mediul extern, urmeaza traiectorii distincte, combinatia dintre caile de promovare a intereselor Rusiei fiind extrem de periculoasa pentru vecinii acesteia.

In prima faza, uneltele lingvistice si culturale sunt puse la treaba, promovandu-se drepturile minoritatii ruse. A doua faza consta in lansarea propagandei politice prin care se afirma nevoia urgenta de a apara drepturile acestor indivizi.

Agitatia din mediul public este urmata de demonstratii de forta din partea Rusiei, precum anexarea unui teritoriu (asa cum a fost cazul Crimeii) sau crearea unor regiuni autonome, care se comporta de fapt ca niste protectorate rusesti.

Din Moldova pana in Asia Centrala

Moldova, Ucra8ina si Georgia au avut de a face cu interventia Moscovei in reaafirmarea statutului de putere militara a Rusiei, drept exemplu stand conflictele inghetate din regiunile separatiste precum Transnistria, Donbas sau Caucaz.

Mana Kremlinului s-a intins si catre zona baltica, in Estonia, unde populatia din regiunea de granita Ida-Viru este alcatuita in proportie de 80% din etnici rusi, sau in tinutul Latgale din Letonia, cu 39% din populatie reprezentata de minoritari rusi.

Ambele regiuni reprezinta potentiale focare de destabilizare a celor doua tari din spatiul euroatlantic.

In Asia Centrala, Moscova a scapat de sub control tari mai bogate, precum Kazahstan, Turmenistan sau Uzbekistan, dar pastreaza o mana forte in regiune prin aliatii Tadjikistan si Kyrgyzstan.

In zona europeana, alte doua state au ajuns sa-si creioneze politica interna dupa cerintele Moscovei, Belarusul si Armenia fiind adevarati sateliti ai Rusiei.

Pentru Grigas, politica expansionista a lui Putin nu face decat sa o imite pe cea a predecesorilor sai, autoarea coborand pe scara timpului pana la perioada Ecaterinei cea Mare.

Acest lucru sugereaza ca liderul de la Kremlin este decis sa refaca vechiul imperiu rus, daca nu prin anexarea teritoriilor macar prin stabilirea unei zone clare de influenta a Moscovei in spatiul ex-sovietic.