Razboiul pentru Arctica: Topirea gheturilor dezvaluie comori intens disputate

Cursa revendicarilor de teritorii in zona arctica prinde un ritm nebunesc pe masura ce calota glaciara incepe sa elibereze bucati de teren si vaste intinderi de ocean.

Este un moment pe care toate statele care se invecineaza cu cercul arctic l-au asteptat cu scopul de a revendica noi teritorii in ceea ce se anunta a fi una dintre cele mai bogate zone in resurse de pe glob, relateaza reporterii CNBC.

Marul discordiei

Probabil putina lume a auzit de creasta Lomonosov si, cu siguranta, si mai putini au apucat sa o admire.

Creasta muntoasa este scufundata in adancurile Oceanului Arctic separand bazinul Eurasian de cel Amerasian.

Conform datelor furnizate de geologii guvernului american, zona ar putea contine aproape un sfert din rezervele de combustibili fosili ale Terrei.

Aceasta inseamna rezerve de 90 de miliarde de barili de petrol si peste 42 de miliarde de metri cubi de gaze naturale valorand, in total, peste 1700 de miliarde de dolari.

In august, Moscova a reluat procesul de revendicare a unei importante parti din teritoriul arctic, pana in apropiere de Polul Nord. Pretentiile rusilor se extind si in zona culmii Lomonosov, pe teritorii reclamate si de Danemarca si Canada.

Topirea calotei arctice a deschis noi cai navigabile in zona si atrage din ce in ce mai mult interesul companiilor petroliere.

In acelasi timp, ecologistii se tem de un dezastru iminent in cazul in care se va recurge la deschiderea unoi noi rute navigabile sau a exploatarii resurselor in zona.

La arme

Pe masura ce tensiunile intre Moscova si Occident capata accente similare perioadei Razboiului Rece, acumularea masiva de forte militare pe coasta arctica a Rusiei demonstreaza ca regiunea are o valoare geostrategica deosebita, fiind deja intesata de arme si tehnologie de spionaj.

Rusia este campioana in redeschiderea si modernizarea fostelor baze arctice ce dateaza inca din vremea defunctei URSS, ca si in demonstratiile de forta in care angreneaza zeci de mii de solati.

In martie, armata rusa a efectuat o serie de exercitii militare in zona, implicand 200 de avioane, 41 de nave de razboi, 15 submarine si 40.000 de soldati.

Totodata, ministrul rus al Apararii a recunoscut ca zona este supravegheata constant de drone, iar presa de la Moscova mentioneaza ca firmele din industria de aparare lucreaza la un nou tip de drona, destinata misiunilor in zona arctica.

Conform agentie TASS, din 2016, Flota Nordica a Rusiei, cea mai mare putere navala a tarii, va forma baza pentru crearea Comandamentului Arctic, o noua forta militara detasata de Rusia in nordul extrem.

Aceasta va avea in dotare submarine nucleare si diverse alte nave de razboi.

"Ceea ce am vazut in ultimul an si jumatate reprezinta o noua strategie bazata pe amenintari nucleare, exercitii militare neanuntate, deschiderea unor noi baze militare si relocare de personal militar si echipament.

Este mai mult decat ar fi necesar pentru asigurarea unor operatiuni de cercetare sau de cautare si salvare. Cred ca asistam la o militarizare a Arcticii, iar aceasta ar trebui evaluata rapid de celelate state din regiune", sustine Heather Conley, reprezentant al Centrului de Studii Strategice Internationale.

Pe de alta parte, expertii militari americani sustin ca nu exista un real pericol din partea Rusiei in zona arctica, atata vreme cat Rusia se conformeaza cerintelor ONU in privinta revendicarilor de noi teritorii.

"Este pentru a doua oara cand Rusia ridica problema dreptului de posesiune pe acea zona.

A respectat intru totul prevederile Conventiei ONU de Legislatie Maritima si, cu toate acestea, s-a iscat o valva imensa", remarca amiralul Robert J. Papp, fost comandant al Garzii de Coasta din Statelor Unite.

Si totusi, Papp recunoaste ca recentele actiuni ale Rusiei din Ucraina cresc gradul de neincredere manifestat in fata planurilor Moscovei si, desi expertii militari considera ca riscul unui conflict arctic este scazut, o atentie sporita nu strica.

"Cred ca Rusia trebuie urmarita cu atentie. Avem nevoie de precautie, trebuie sa stim ce fac ei acolo. In acelasi timp, nu trebuie sa exageram", mai spune amiralul american.

De la cooperare internationala la lipsa de cooperare

"Pentru ultimii 25 de ani, zona arctica a fost o regiune guvernata de principiile cooperarii internationale. Habar n-avem ce se va intampla acolo cand nu va mai exista cooperare internationala", afirma Heather Conley.

Oamenii de stiinta avertizeaza ca, pana in 2050, o mare parte din calota glaciara va disparea lasand libera circulatia vaselor pe intreg Oceanul Arctic.

Deja evolutia poate fi sesizata de la an la an. In 2010, doar 4 nave s-au aventurat sa traverseze asa zisul Pasaj Nord-Estic din Oceanul inghetat.

In 2013, numarul lor a crescut la 71, iar aceasta cale de circulatie navala intre Atlantic si Pacific promite sa se largeasca si mai mult.

Se observa, de asemenea, si o crestere a activitatii companiilor petroliere in regiune. Firmele Rosneft si Statoil, din Rusia, respectiv Norvegia, au facut deja foraje exploratorii in zona arctica.

In apropierea coastei americane, gigantii Shell si Conoco Phillips au demasrat exploatarea unor zacaminte submarine din marile Beaufort si Chukchi, unde se estimeaza ca rezervele de petrol ar atinge 30 de miliarde de barili.

Dezastru iminent

Mai multi oameni in zona Arctica si mai multe culoare navigabile deschise inseamna si riscuri mai mari, atat de mediu, cat si de accidente fatale: militare sau maritime.

Din punct de vedere al mediului, specialistii estimeaza ca topirea calotei glaciare ne va costa 43.000 de miliarde de dolari in viitorul apropiat prin schimbarile climatice care vor surveni. Aceasta nu este insa unica amenintare.

Intre platforma maritima Shell si cel mai apropiat port american sunt 900 de mile marine in care vasele care nu intalnesc niciun alt refugiu.

Toate tarile din regiunea arctica au recunoscut ca exista o problema la Polul Nord, ca situatia ar trebui monitorizata, evaluata si discutata, dar nimeni nu a venit cu solutii concrete si cu un buget pentru un plan de actiune.

Expansiunea Rusiei spre nord poate fi privita atat ca o incercare de a rezolva o problema stringenta pentru tarile din vecinatatea cercului arctic, aceea de a asigura o prezenta permanenta in zona, cat si de a pune un picior ferm pe ceea ce Moscova considera ca i se cuvine.

"Daca este sa avem un incident major in regiunea arctica vom observa cat de limitata este capacitatea noastra de a raspunde si de a opera intr-un astfel de mediu.

Pe masura ce criza se va accentua vom sta sa privim de jur imprejur si sa ne intrebam de ce nu putem interveni. Va fi o lectie pe care nimeni nu ar vrea sa o primeasca", sustine Conley.