Scotia, ultima reduta a Imperiului Britanic: Ce mize are jocul independentei

Inca o saptamana, scotienii vor fierbe la foc mic in cadrul campaniei pentru referendumul care are ca tema separarea tarii de Marea Britanie sau ramanerea in cadrul Regatului Unit. Dupa aflarea rezultatului referendumului din 18 septembrie, nu este exclus ca acest clocot sa se reverse si spre tarmurile Tamisei, unde prim-ministrul David Cameron isi joaca soarta politica in functie de pierderea sau pastrarea ultimei redute a fostului Imperiu Britanic.

Mizele jocului din spatele independentei Scotiei sunt insa mult mai mari decat se vede la o prima vedere. Balanta politica existenta in acest moement in Marea Britanie ar putea fi modificata radical odata cu disparitia unei majoritati laburiste cu fieful in taramurile muntoase ale Scotiei, lasand restul Marii Britanii in mana conservatorilor. Iar asta ar putea da startul iesirii Marii Britanii din Uniunea Europeana, se arata intr-o analiza Reuters.

Adeptii independentei, mai bine organizati

Scotia nu a mai cunoscut o independenta totala din 1707, insa curentul nationalist puternic nu a disparut niciodata din inima scotienilor. Acest lucru poate explica si de ce adeptii independentei statului s-au dovedit de la inceputul acestei campanii mult mai bine organizati decat promotorii unionismului. Pana si vocile politice marcante ale scotienilor Gordon Brown si Alistair Darling, fost prim-ministru, respectiv ministru de finante al Marii Britanii s-au facut auzite la unison destul de tarziu in campania pentru mentinerea actualei forme de organizare a Regatului Unit.

Aceasta si pentru ca intre cei doi au existat tensiuni si divergente puternice chiar si in perioada in care se intalneau aproape zilnic in Downing Street nr. 10. Iar aparitia lor impreuna dupa o serie de conflicte transate in public a fost destul de tarzie pentru a oferi si credibilitate mesajului lor. Pe strazi, in mod similar, la trei activisti pro-independenta gasesti un mesager al unionismului in cadrul Marii Britanii. Cu toate acestea, scorurile inregistrate in sondaje de cele doua factiuni sunt destul de stranse, cu un mic avantaj fragil de partea promotorilor independentei Scotiei. Adeptii unionismului par cumva intimidati si de virulenta atacurilor din mediul online al scotienilor care viseaza cu ochii deschisi la independenta.

Cu toate acestea, online-ul este mediul in care miscarea "Mai bine impreuna" (Better Togheter) isi desfasoara activitatewa in mod frecvent. Iar pagina de Facebook a reusit sa atraga cel putin atentia a 1200 de femei scotiene in ultima perioada. Nationalistii, reprezentati prin Scottish National Party, au insa avantajul manipularii maselor de someri de la periferia oraselor mari, care vad in preluarea industriei si a taxelor un mod de a obtine avantaje stricte pentru populatia de 5,3 milioane de locuitori. La sfarsitul saptamanii trecute, miscarea pentru independenta Scotiei conducea in sondaje cu 51 la 49. Un echilibru fragil, dar periculos.

Mostenirea scotiana

O rupere a Scotiei de Marea Britanie inseamna preluarea controlului asupra unei economii evaluate la 250 miliarde de dolari, a rezervelor petroliere din Marea Nordului si a unei baze de submarine nucleare, cateva avantaje pe care britanicii nu se asteptau sa le piarda atat de usor. Efectul ar fi automat demisia lui David Cameron, functia de prim-ministru urmand sa revina tot unui conservator, nimeni neputand insa sa garanteze ca inlocuitorul actualului premier britanic nu ar da curs vointei populare a englezilor de a iesi din cadrul Uniunii Europene.

Dar o Scotie independenta ridica si problema unificarii Irlandei cu Irlanda de Nord, un alt pericol demn de luat in seama de membrii cabinetului de la Londra.