Creditele pentru studii, o afacere americana

Industria creditelor pentru studii se confrunta cu numeroase critici pe fondul cresterii taxei de scolarizare si a dobanzilor variabile. Numai in anul 2007, studentii s-au imprumutat din fonduri private si guvernamentale cu mai mult de 85 de miliarde de dolari, scrie New York Times.

Ziarul relateaza
cazul unei studente, Jessica Spencer, care s-a imprumutat in primul an de studentie
la una din companiile care acorda credite pentru studii, pentru ca bursa nu era
suficienta pentru taxa de scolarizare si cheltuielile zilnice.

Cand a absolvit, in
2007, Jessica era datoare cu putin peste 11.000 de dolari. Desi nu este vorba
despre o suma importanta, absolventa a declarat pentru New York Times ca ar fi fost mai bine daca ar fi
incercat sa castige bani in perioada studiilor si sa plateasca din buzunar.

Jessica Spencer
reprezinta insa unul din cazurile fericite de student care a reusit sa se
angajeze dupa absolvire si care isi poate plati creditul.

Relatia creditori-universitate, ajutata de mici comisioane

Cercetari efectute de Congres au
pus in lumina relatiile financiare incurcate dintre universitati sau student si
companiile creditoare.

Investigatiile au evidentiat
obiceiul creditorilor de a plati universitatilor comisioane, bonusuri, sau
excursii gratuite in strainatate in schimbul unui loc fruntas pe lista
companiilor agreate de universitate.

S-a descoperit ca administratorii
facultatilor, in lipsa unei monitorizari a criteriilor de evaluare, recomandau
studentilor cu precadere acele companii care ofereau extrabonusuri si cadouri.

Investitorii impun
companiilor maximizarea profitului prin minimizarea costurilor  prin
cresterea dobanzii la creditare. Astfel, dobanda fluctuanta, ratele fixe prea
mari si numarul scazut de oferte pe piata muncii ingreuneaza acoperirea
creditului.

Dupa terminarea studiilor, daca
s-a imprumutat, un student american este dator in medie cu aproximativ 24.000
de dolari.

Imprumuturile destinate studiilor
sunt fonduri rambursabile pe care studentii le pot accesa. Aceste tipuri de
imprumuturi au o rata a dobanzii mai scazuta si incep sa fie rambursate dupa
terminarea studiilor.

Exista doua tipuri de imprumuturi
speciale pentru studentii americani: imprumuturi oferite prin facultate -garantate
de guvern- si imprumuturi de la companii private.

Imprumutul guvernamental poate fi
accesat de student prin fonduri distribuite direct universitatilor. In functie
de nevoia de finantare a studentului, fondurile pot fi sau nu subventionate.

Diferenta dintre cele doua tipuri
de imprumuturi este aceea ca, in cazul fondurilor subventionate, dobanda
acumulata pe perioada studiilor este platita de guvern.

Fie ca sunt sau nu subventionate,
imprumuturile pentru studii sunt garantate direct de catre Departamentul de
Educatie al SUA sau prin agentii care ofera garantii.

Aproape toti studentii sunt
considerati eligibili, indiferent de situatia financiara sau de notele  obtinute in liceu sau in anii anteriori de
facultate. Ambele tipuri de imprumuturi ofera o perioada de gratie de sase luni
dupa terminarea studiilor, dupa care absolventul va rambursa lunar o suma, in
functie de valoarea imprumutului.

Imprumuturile de la banci sau de
la companii care ofera ajutor financiar rambursabil pentru studenti nu sunt
garantate de Guvern. Imprumuturile private pot fi accesate direct de catre
student sau prin intermediul universitatii.

Desi companiile ofera sume mai
mari decat imprumuturile guvernamentale, acestea percep o dobanda variabila si
mai mare decat dobanda fixa pentru imprumuturile guvernamentale.

In plus, companiile nu ofera
credite substantiale decat pe baza unei evaluari pozitive a gestionarii
creditelor anterioare.

Jessica Spencer a ales sa faca un
credit subventionat si doua credite private. Imprumutul initial ajungea la 10
000 de dolari, dar cu o dobanda medie de aproximativ 10%, a ajuns sa datoreze
11 000 de dolari. Spencer plateste 110 dolari pe luna pentru acoperirea
datoriei, stie ca o intarziere a platii inseamna nu numai penalizari, ci si un
minus in evaluarea tuturor creditarilor.

Conform legislatiei americane,
daca se inregistreaza o intarziere a platii, timp de sapte ani iti poate fi
refuzata acordarea unui credit substantial.

Studentul nu poate
gira cu o casa sau o masina, asa incat posibilitatile de a deveni  rau-platnic cresc. Cu cat un debitor are o
rata mai mare de platit, cu atat penalizarile pentru neplata acesteia cresc si
ele.

In cazul asa
numitelor credite guvernamentale, statul subventioneaza studentii atat prin
garantia oferita imprumutului cat si prin setarea unor dobanzi favorabile
studentilor. 

Insa, pentru ca prin
acordarea acestor tipuri de garantii statul poate pierde bani, companiile
private vor sa faca lobby pentru modificarea legii care permite acordarea
creditelor guvernamentale.

Intr-un articol
despre creditorii sistemului de studii, New York Times prezinta cazul Donnei
Troestler, absolventa in 1998 a universitatii din Wisconson Oshcosh, care a
facut un credit privat pentru studii de 23.000 de dolari.

Troelster, in urma
unui accident suferit in 1999, nu a
putut obtine imediat  o slujba care sa-i
permita sa plateasca creditul astfel ca, in patru  ani, a acumulat datorii de peste 63.000 de
dolari. Angajata a universitatii la care a absolvit, Trolster incearca acum sa
acopere datoria, platind cate 500 de dolari lunar.