Narcisismul: Cum poate fi influentata o companie de cultul personalitatii sefului

"Care este diferenta dintre Dumnezeu si Larry Ellison?. Dumnezeu nu crede ca este Larry Elisson", spune o veche gluma din industria software. Seful Oracle este unul dintre sefii de corporatii care are mare grija de el insusi. intr-adevar, pana la problemele aparute la inceputul anilor 2000, cultul de celebritate al executivilor cerea "narcisism", ca dovada ca firma este condusa de un erou.

Narcis nu a avut un sfarsit prea bun. si, in ultimii ani, cultul propriei personalitati a ajuns sa nu fie vazuta bine in afaceri. in bestseller sau, "Good to Great", Jim Collins sustine ca sefii cu un succes adevarat nu sunt vedete auto-proclamate, ci modesti, grijulii, un fel de calugari care sunt un exemplu de urmat, spune The Economist.

In studiul "It's All About Me" a fost oferita o analiza a efectului "sefului narcisist" asupra firmei pe care o conduce. Autorii, Arijit Chatterjee si Donald Hambrick, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, au examinat "narcisismul" din managementul superior din 105 de firme din industria de calculatoare si software.

Pentru a putea realiza acest studiu, ei au trebuit sa rezolve o problema practica: pana acum, studiile de narcisism s-au bazat pe un anumit tip de indivizi, spre care putini directori executivi par sa aiba inclinare. Pana la urma, autorii au conceput un indice de narcisism, folosind sase indicatori accesibili publicului, obtinuti fara cooperarea seful in cauza, printre care se numara si proeminenta fotografiei sefului in raportul anual, proeminenta acestuia in campania de comunicare cu presa, dar si frecventa cu care acesta utilizeaza persoana intai singular in interviuri.

Care este influenta narcisismului

Narcisismul determina oamenii sa caute pozitii puternice si influente, si pentru ca o mare stima de sine ajuta in avansul profesional, spun autorii, directori executivi vor tinde, in general, sa fie mai narcisisti decat restul. Cum care afecteaza acest trend o firma? Chatterjee si Hambrick au constatat ca sefii extrem de narcisisti au avut tendinta de a face schimbari mari in utilizarea de resurse importante, cum ar fi cercetarea, au efectuat mai multe si mai mari fuziuni si achizitii, iar rezultatele lor au fost extreme, sau mari realizari, sau pierderi mari. Pentru actionarii companiilor respective, s-au dovedint a fi bune sau mai putin bune.

In studiu citat, Ellison nu este "principalul" narcisist, si aceasta situatie se poate sa fi intervenit deoarece autorii au luat in calcul persoanele care au ajuns in pozitii de conducere dupa 1991. Din toate punctele de vedere, Ellison, insa, pare a fi seful narcisist clasic, sustine Chatterjee. Este ceva adevar in acea gluma veche.