O noua provocare economica: Criza a trecut, dar salariile raman inghetate

Odata ce perioada de recesiune a fost depasita, noile motive de ingrijoare in sectorul economic tind sa se indrepte spre mentinerea prelungita a aceluiasi nivel de salarizare. Valul de discutii ce vizeaza tema inghetarii salariilor framanta in special sectorul bancar din statele membre OECD.

Monitorizarea anuala efectuata de Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare indica o crestere a salariilor doar prin prisma indexarilor in raport cu inflatia pe intreaga perioada a anilor 2010-2013. In America de Nord, cresterea salariala poate fi caracterizata ca una timida, in timp ce in zona euro si in Japonia putem vorbi de o reducere a acestora, reflecta un articol recent din revista The Economist.

Ajustari inevitabile

Masura de inghetare sau chiar de scadere a nivelului salarial din statele dezvoltate poate fi descrisa ca fiind una dureroasa, dar inevitabila. Cresterea in timp a salariilor a fost motivata de cresterea productivitatii economice, numai ca, la declansarea recesiunii, unele state s-au trezit practicand o politica salariala la un nivel prea ridicat in comparatie cu productivitatea muncii inregistrata, asa cum a fost cazul Marii Britanii in 2007.

Inclusiv statele afectate de criza din zona euro au trebuit sa isi revizuiasca politica in privinta costurilor cu forta de munca pentru a compensa lipsa de competitivitate in raport cu mult mai dezvoltatele economii nordice ale regiunii. Reducerea salariilor a fost singura masura ce putea fi luata, din moment ce existenta monedei unice nu permite devalorizarea acesteia in functie de tara.

Economii in trend ascendent, salarii blocate

Chiar si cu ultimele raportari economice pozitive din partea unor state dezvoltate, exceptie facand Marea Britanie si Italia, cresterile salariale nu se zaresc la orizont. Pe fondul unei reduceri a presiunii exerecitate de o rata crescuta a somajului s-au inregistrat cresteri de cel mult 2% la salariile acordate in mediul privat in Statele Unite, un procent mult sub cel general de crestere salariala de 3,5%/an inregistrat inainte de declansarea crizei.

In Marea Britanie, desi rata somajului a coborat de la varful de 8,4%, pana la o medie acceptabila de 6,4%, cresterile salariale nu au inregistrat mai mult de 0,6%/an, ritmul fiind de aproape de sapte ori mai mic decat cel inregistrat inainte de criza.

"Sa vina banii!"

Situatia salariale da de gandit reprezentantilor bancilor centrale confruntati atat cu riscul de deflatie, cat si cu o fragilitate inregistrata de guvernele statelor in cauza in a mentine un ritm stabil in plata drepturilor sociale. In Japonia, guvernatorul Bancii, Harihiko Kuroda, jongleaza deja cu masurile noilor emisiuni monetare, dublate de lansarea unor titluri de trezorerie in incercarea de a da inflatiei un curs normal. Valoarea drepturilor salariale banesti din Japonia a cunoscut o crestere de 2,6%, ca masura de acordare a unor bonusuri financiare, dar, per total, cresterea inregistrata in medie de salariatii niponi in ultimul an se situeaza la 0,7%.

Pe zona euro, situatia este si mai delicata, in unele state cu economii mai putin performante punandu-se problema unor taieri salariale, in timp ce lipsa de lichiditati la nivel general creste pe zi ce trece pericolul de deflatie. Jens Weidmann , guvernatorul Bancii Germane a solicitat deja acordarea unor salarii mai mari, lucru atipic pentru sistemul economic german obisnuit sa strarpeasca din fasa inflatia, dar necesar in contextul general al zonei. Acest lucru ar putea da o sansa statelor sudice integrate in zona euro de a mentine actualele salarii si de revenire la un sistem economic competitiv.