Saracia naste infractori? Blestemul lipsurilor nu se stinge nici dupa imbogatirea parintilor

"Saracia este parintele crimei", spunea odata Aristotel. Dar avea el dreptate? Desigur, saracia si criminalitatea sunt asociate. Iar ideea ca lipsa de venituri ar putea conduce la astfel de fapte, este foarte plauzibila. Insa o cercetare facuta de Amir Sariaslan de la Karolinska Institute din Stockholm impreuna cu colegii sai, publicata in British Journal of Psychiatry pune la indoiala lantul de cauzalitate.

Folosind multitudinea de date personale colectate de guvernele scandinave, Sariaslan si echipa sa au putut studia peste o jumatate de milion de copii nascuti intre 1989 si 1993. Datele acestea contineau informatii despre educatie, veniturile familiei si cazier, conform celor de la The Economist.

In Suedia, varsta raspunderii penale este de 15 ani, asa ca Sariaslan a urmarit datele subiectilor dupa ce au implinit aceasta varsta si a descoperit ca, fara surpriza, ca adolescentii din familii cu venituri reduse, din ultima cincime a unui astfel de clasament, au fost de sapte ori mai susceptibili de a fi condamnati pentru infractiuni violente si de doua ori mai mult pentru infractiuni legate de droguri, decat cei care au provenit din familii din prima cincime a clasamentului veniturilor.

Ce l-a surprins pe coordonatorul studiului a fost faptul ca, in familiile care au inceput sarace si s-au imbogatit, ultimii nascuti au inceput sa aiba comportamente mai putin bune in perioada adolescentei, fapt care nu a fost intalnit la fratii lor mai mari. Concluzia a fost ca veniturile familiei nu au fost, in sine, factorul determinant.

Care sunt rezultatele studiului

Descoperirea sugereaza doua posibilitati care nu se exclud reciproc. Una dintre ele este aceea ca, odata ce este stabilita, cultura familiei influenteaza - mai exact, un copil nu influenteaza mediul, insa mediul influenteaza copilul. Avand in vedere, de exemplu, tendinta copiilor de a-si copia fratii mai mari pe care ii admira, este perfect plauzibila.

Cealalta posibilitate este ca genele care conduc la un comportamentul infractional (multe studii sugereaza existenta unor astfel de gene) sunt mai frecvente in familiile din partea de jos a societatii decat in cea superioara, probabil din cauza lipsei unui impuls de control, care, de asemenea, tinde sa reduca capacitatile de castiguri ale unei persoane.

Niciuna dintre concluziile trase nu va fi apreciata de reformatorii sociali. Prima sugereaza pur si simplu ca numai o crestere a veniturilor populatiei nu va elimina problemele legate de un comportament rau.

A doua ridica posibilitatea ca problema saraciei dintre generatii se poate autoconsolida, in special in tari bogate ca Suedia, unde sunt locuri de munca ce au nevoie de o educatie inalta si de multiple aptitudini, ceea ce ii favorizeaza pe cei care isi pot controla comportamentul si nu pe cei care apeleaza la prea multe "ajutoare" chimice pentru mai trece de inca o zi.

Acesta este doar un studiu, desigur. Concluziile vor trebui sa fie testate si de altii. Dar, in cazul in care se confirma, incomoditatea lor nu va fi o scuza pentru ignorarea lor.