The Economist: Capitalismul de stat continua sa sfideze mult asteptatul sau deces

Au trecut 25 de ani de cand Francis Fukuyama a publicat "The End of History?" si a aprins dezbateri furtunoase. Acum sunt multe motive care sa arate ca s-a inselat asupra triumfului universal al liberalismului si al pietelor, dupa esecul democratiei in Orientul Mijlociu, odata cu renasterea fundamentalismului religios.

Insa unul dintre cele mai suprinzatoare motive este pozitia puternica a statului ca actor economic: departe de a se retrage de pe campul de lupta in 1989, statul s-a reorganizat pentru a-si intari pozitia, spune Schumpeter de la The Economist.

Daca se studiaza cu atentie, astazi, campul de lupta, capitalismul este prezent peste tot.

In China, companiile in care statul este majoritar acopera 60% din capitalizarea pietei.

In Rusia si Brazilia, companiile unde statul este fie actionar majoritar, fie este un minoritar semnificativ, reprezinta 30-40% din capitalizarea pietei. Chiar si in bastioanele ortodoxiei economice, ca Suedia si Olanda, companiile detinute de stat (state-owned enterprises - SOEs) reprezinta 5% din capitalizarea pietei. Guvernele Chinei si Rusiei dau putine semne ca vor sa renunte la economia la comanda.

Privatizarea pare sa se fi oprit in Brazilia si India (desi noul guvern o poate reinvia). Au fost discutii prin care guvernul francez sa preia o parte din actiunile sau din afacerile Alstom - iar Germania este actionar la Airbus si la recent preluata firma Peugeot.

Ce ar putea aduce revigorarea capitalismului de stat? Opiniile sunt foarte diferite. Unele spun ca acesta este forma superioara capitalismului, in timp ce altele spun ca este una dintre "statiile" pe drumul catre capitalismul adevarat.

Unul dintre sustinatorii sai cei mai infocati, Vladimir Putin, isi pastreaza neschimbata expresia fetei atunci cand spune ca in tara sa nu este capitalism de stat. Companiile de stat sunt vazute ca "morminte" pentru bani, in timp ce altii le vad ca investitii destul de bune: Morgan Stanley a recunoscut ca, impreuna, companiile detinute de stat si cu actiuni cotate la burse din Europa, Orientul Mijlociu, Africa si America Latina au avut o evolutie mai buna decat intreaga piata de capital in perioada 2001 - 2012.

"Reinventing State Capitalism", o noua carte scrisa de Aldo Musacchio de la Harvard Business School si de Sergio Lazzarini de la universitatea braziliana Insper, arunca o noua lumina asupra acestei intrebari. Aici se arata ca vechiul model "Leviathan-antreprenor", in care statul detinea in totalitate companii pe care le conducea dictatorial, a fost schimbat in mare masura de valul privatizarilor din anii '80 si '90, cand guvernele si-au dat seama ca ar putea obtine mai multi bani de la propriile companii decat sa le slaveze, constant, de la faliment. Insa in loc sa dispara, conceptul Leviatan a reaparut deghizat in trei forme - ca actionar majoritar sau minoritar si ca investitor indirect.

Cele trei forme ale conceptului

In prima forma, care se regaseste in China, statul pastreaza conducerea si pachetul majoritar al companiilor, listate pe piata de capital, in timp ce investitorii controleaza restul actiunilor.

In al doilea, unde sunt incluse aproape jumatate dintre companiile SOE, statul continua sa aiba o influenta puternica prin pachetul minoritar, putand decide luarea unor decizii importante.

In cel de-al treilea model, statul vrea sa investeasca in companii - inclusiv in cele unde nu a mai detinut actiuni - prin banci de dezvoltare publice (sunt, in prezent, 286 de astfel de institutii in 117 tari), fonduri suverane, fonduri de pensii sau alte vehicule. De exemplu, Life Insurance Corporation din India este cel mai mare investitor in actiuni din aceasta tara, cu aproape 50 de miliarde de dolari investiti din 2011.

Cat succes are Leviatanul in aceste noi reincarnari? Musacchio si Lazzarini subliniaza ca, acum, SEO se apropie mai mult de adevaratul sector privat decat vechile firme nationalizate: sunt conduse de oameni de afaceri si nu de oameni numiti politic, si nu au mai multi angajati decat este necesar. Ei sustin ca o buna conducere poate depasi clasicele probleme aparute in companiile detinute de stat: Statoil din Norvegia este una dintre firmele cu cea mai performanta conducere din lume. Si au observat ca Leviatanul poate aduce beneficii si sectorului privat: de exemplu, poate furniza investitii pe termen lung in tari unde au aparut probleme pe pietele de capital.

Totusi, cei doi autori aduc si dovezi ca noul concept Leviatan pastreaza multe dintre slabiciunile celui vechi. Este clar in special in Brazilia, unde doi presedinti succesivi ai Partidului Muncitorilor (PM) Luiz Inacio Lula da Silva si Dilma Rousseff, au incalcat drepturile actionarilor in numele interesului national. Guvernul a interzis Petrobras, compania petroliera nationala, sa majoreze pretul benzinei la nivelul de pe piata mondiala. Au sustinut indepartarea lui Roger Agnelli de la conducerea Vale, un gigant minier privat, unde banca nationala de dezvoltare, BNDES, inca mai detine un pachetimportant de actiuni, deoarece acesta sustinea exportul de minereu in China, in loc sa construiasca otelarii in tara.

Aceasta crestere a interventionismului a venit odata ce BNDES si-a pierde ratiunea de a mai fi, datorita aprofundarii pietelor de capital. Domnii Musacchio si Lazzarini au aratat, ca sub guvernarea PM, aceasta banca si-a facut un obicei din a acorda imprumuturi companiilor de succes - bani pe care acestea i-ar fi putut obtine cu usurinta de pe piata de capital - companii care, de altfel, contribuie cu generozitate in campaniile politice.

Importanta sincronizarii

Faptul ca Fukuyama a avut un concept gresit despre piata in 1989 nu este atat de important ca faptul ca a fost prematur. Dezvoltarea capitalismului de stat din anii urmatori a fost, fara indoiala, extraordinara.

Insa sunt multe motive de speranta ca acest concept reprezinta numai o statie in drumul catre economia privata, si nu o noua forma de capitalism. Cele mai performante companii detinute de stat au demonstrat ca pot avea succes si fara ajutorul calauzitoarei maini a statului - cele mai neperformante au dovedit aceasta, insa chiar daca le sunt impuse multe reguli ale pietei, acestea vor gasi un mod de a transforma capitalismul de stat in sora sa urata, capitalismul de cumetrie.