Ce sunt reglementarile macroprudentiale si de ce sunt ele importante

Nu e nevoie sa rasfoim prea mult in istorie pentru a vedea ce daune poate face balonul de sapun creat de cresterea exagerata a pretului activelor. Intrebarea este, totusi, cum poate fi prevenita o astfel de situatie.

Banca Reglementarilor Internationale, o organizatie a bancilor centrale, a sustinut, recent, ca stabilitatea financiara ar trebui sa fie gestionata prin politica monetara, folosind dobanzi mai mari pentru a elimina aceste preturi "umflate" ale activelor.

Dar politica monetara este un instrument "neascutit". In cazul in care o banca centrala ridica ratele dobanzilor pentru a mentine preturile activelor, ar putea creste somajul, dar si riscul de deflatie, cum a fost cazul recent din Suedia. Alternativa inteligenta la aceasta abordare mai bruta este introducerea de norme specifice pentru a reduce instabilitatea din sistemul financiar. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de reglementari macroprudentiale (care sunt in opozitie reglementarilor microprudentiale, care protejeaza consumatorii individuali sau firmele). "Cum se aplica in practica aceste reguli?", se intreaba cei de la The Economist.

Sistemul financiar modern implica multe si diferite tipuri de active si piete, iar regulile concepute pentru siguranta sunt la fel de diverse. Inainte de criza financiara din 2007-2008, reglementarile bancare au fost predominant statice, cu necesarul de capital (care sa asigure ca bancile detin suficienti bani in bilanturilor lor) si parghiile de capital (care limiteaza suma pe care bancile o pot imprumuta) stabilite pe ciclul afacerilor.

Pricipalele reguli nu sunt suficiente

Totusi, dupa cum a demonstrat criza, aceste reguli nu au fost suficiente. Acordul Basel III din 2010 a majorat restrictiile si a introdus conceptul de rezerve anticiclice. Aceste rezerve permit autoritatilor de reglementare sa sporeasca necesarul de capital atunci cand cresterea creditelor este de mai mare in raport cu PIB-ul, ceea ce indica existenta unui risc sporit de instabilitate financiara. Aceste reglementari anticiclice au scopul de a preveni crizele financiare care apar cand se incearca evitarea aparitiei "balonului de sapun" al activelor.

Mai mult, unele autoritati de reglementare experimenteaza reguli specifice in incercarea de a preveni aparitia acestor "baloane de sapun" pe piete emergente. Anul trecut, banca centrala din Noua Zeelanda a impus un raport de evaluare a riscurilor de creditare mai mare pentru creditorii ipotecari. Ingrijorata de cresterea nesustenabila a pretului proprietatilor, prin aceasta masura, banca a limitat fluxul de credite acordate. Pana in prezent, experimentul s-a dovedit un succes, cresterea pretului proprietatilor oprindu-se, fara a afecta restul economiei. In mod similar, Banca Angliei, ingrijorata de cresterea rapida a preturilor proprietatilor, a impus noi restrictii de creditare in raport cu veniturile debitorilor.

Totusi, la nivel general, eficienta acestor masuri este inca incerta. Utilizarea de catre Spania a "provizioanelor dinamice," o "tehnica" de contabilitate conceputa pentru a constituii rezerve de capital in vremurile bune, nu a putut opri sistemul bancar sa nu ceara ajutor. Iar pietele de credite sunt bine interconectate, asa ca restrictiile de pe piata ipotecara ar putea afecta creditele de afaceri in moduri neasteptate.

Desi baloanele de sapun actuale seamana foarte mult cu cele vechi, prognozele sunt dificile. Asteptarile ca autoritatile de reglementare sa identifice aceste baloane in avans - si sa impuna reguli care sa le elimine - pot fi considerate prea optimiste. Insa daca statele vor sa evite repetarea greselilor din trecut, reglementarile macroprudentiale ar trebui sa devina o parte permanenta a modului in care acestea isi gestioneaza propriile economii.