Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

G20: Promisiuni mari cu sanse mici de realizare

G20: Promisiuni mari cu sanse mici de realizare


Inca un summit G20 s-a incheiat fara rezultate palpabile. Liderii celor mai mari 20 de economii ale lumii s-au intalnit din nou, sub pretextul luarii unor decizii cruciale, dar au facut, din nou, doar promisiuni fara acoperire.

Ca si la intalnirile anterioare, teme importante au fost date deoparte pentru a se discuta despre subiectul omniprezent al ultimilor ani - criza financiara europeana. Speriati de consecintele grave pe care le-ar avea prabusirea zonei euro asupra pietelor internationale, liderii G20 i-au somat pe colegii lor europeni sa realizeze o mai buna integrare a tarilor, sau, cu alte cuvinte, un schelet bine inchegat care sa mentina moneda euro pe linia de plutire.

Teme importante precum scaderea resurselor de hrana si saracia lucie in care traieste o mare parte a populatiei acestor mari puteri economice reprezentate la summit, trecute pe lista subiectelor care trebuiau abordate, au fost date deoparte, uitate si inlocuite cu vesnicul subiect care pare ca nu-si gaseste rezolvare.

Presedintele american, Barack Obama, a enuntat in fata omologilor sai riscurile interconectarii economiilor globale. A aratat clar cum fiecare regiune este dependenta de cererea din Uniunea Europeana, piata de desfacere a intregii Planete. Toate tarile ar fi afectate intr-o anumita masura de prabusirea economiilor europene.

Astfel, la summitul G20 din Mexic care tocmai s-a incheiat, liderii globali au cerut crearea unei uniuni bancare europene, un prim pas spre integrarea completa, speriati de amenintarea pe care o prezinta sistemele bancare din tari precum Grecia, Spania ori Italia, raspandite in intreaga Europa si care, in caz de pericol extrem, ar putea cauza o adevarata catastrofa. Sigur, bancile centrale ar trebui sa actioneze rapid in cazul in care bancile straine isi retrag capitalurile din sucursalele locale, dar actiunea lor ar fi de ajuns doar in cazuri izolate si nu in cazul in care se produce o reactie in lant.

Promisiune noua, discutie veche

Din 2008, de la inceperea crizei, subiectul integrarii mai profunde a fost atins in discursurile multor lideri europeni, dar intreaga perioada a fost caracterizata nu numai de inrautatirea economiei, ci si de lipsa totala de actiune in directia sustinuta, teoretic, cu atat aplomb.

Inca de la formarea Uniunii Europene era clar ca simpla alaturare a tarilor din zona nu este suficienta. Aparitia monedei unice a subliniat puternic exact acest lucru, euro fiind singura moneda din lume care nu este sustinuta de un sistem fiscal. Nevoia unificarii tarilor din Uniunea Europeana la nivel economic, financiar-bugetar si bancar era, si este in continuare, certa.

Liderii stiu insa doar sa vorbeasca si mai putin sa actioneze. Angela Merkel spune ca e nevoie de o integrare mai mare, dar adauga ca acest lucru trebuie facut numai dupa conditiile Germaniei.

Aproape toate propunerile facute de restul liderilor din Europa au fost desfiintate de cancelarul german, cuvantul sau cantarind cu mult peste cel al altor europeni. Forma pactului fiscal, drumul banilor destinati ajutorarii statelor cu probleme, cerintele privind austeritatea care trebuie implementata in Europa si crearea eurobondurilor sunt doar cateva exemple de situatii in care Germania a pus piciorul in prag si nu s-a lasat induplecata.

Chiar daca liderii europeni nu ar face declaratii doar pentru linistirea investitorilor, asa cum au facut in nenumarate randuri pana acum, crearea unei uniuni bancare europene nu s-ar putea face peste noapte.

Astfel, nu aici se afla raspunsul la intrebarea "cum oprim criza economica"? Cladirea unei uniuni bancare reale presupune negocieri prelungite si compromisuri din partea tuturor participantilor. Urmarirea intereselor fiecarei tari va prelungi discutiile pe masura ce cei implicati nu vor fi de acord cu concesii.

Cu putin noroc, atunci cand negocierile vor fi finalizate, pactul de creare a uniunii bancare va fi croit in asa fel incat sa avantajeze toate statele si nu doar marile puteri, precum Germania, asa cum este, spre exemplu, pactul fiscal, care se muleaza perfect intereselor statului german, dar mai putin pe ale Romaniei.

Alt summit, aceeasi poveste

Tinand cont insa de rezultatele ultimelor summituri, si promisiunea europenilor de creare a unei uniuni bancare ar putea fi la fel de goala ca prioritatile setate anterior. Spre exemplu, la summitul G20 din 2010, s-a promis revenirea economiei globale, modernizarea institutiilor financiare internationale si a sistemelor de reglementare internationale, dar si crearea unor sisteme de siguranta globale.

Daca economia si-a mai revenit un pic, institutiile financiare internationale cu siguranta nu au fost modernizate si nici sistemele de reglementare internatioale. Nici despre crearea unor sisteme de siguranta economica globala stabile nu se poate vorbi.

Si in 2011 s-au facut promisiuni nerespectate, pe lista prioritatilor fiind incluse coordonarea politicilor economice globale si reducerea diferentelor macroeconomice substantiale, intarirea reglementarilor fiscale si reformarea sistemului monetar international. De altfel, pe lista se mai afla lupta impotriva inflatiei, imbunatatirea guvernarii globale si masuri de dezvoltare economica.

Daca aceste obiective nu au fost inca bifate, atunci de ce ne-am astepta ca cele de anul acesta sa fie? De altfel, marea intrebare ramane in continuare cand se va termina criza economica si care sunt solutiile de rezolvare a acesteia? Intrebare care a ramas, si dupa acest summit, fara raspuns.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 1029 ori