Nimic mai profitabil ca razboiul. Ce castiguri incaseaza companiile in noile zone de conflict

Aparitia Statului Islamic poate fi considerata o amenintare geopolitica, insa pentru companiile care opereaza in imediata apropiere a zonei de conflict, profitul continua sa curga in acelasi ritm in care curge si petrolul extras din pantecul Irakului.

La doar o zi distanta de mers de zona controlata de rebelii ISIS, in Kurdistanul irakian, Genel Energy, DNO si Gulf Keystone continua fara prea mari probleme procesul de extracvtie al "aurului negru" acesta fiind apoi pompat, prin intermediul oleoductelor in regiunea kurda aflata sud jurisdictia Turciei.

Capturarea orasului Mosul de catre rebelii Statului Islamic a dus la puternice oscilatii ale profitului inegistrat de catre cele trei companii, dar acum cota lor de piata s-a stabilizat la o valoare de 8,3 miliarde de dolari, cu 29% mai scazuta fata de inceputul anului, dar oricum profitabila date fiind conditiile. Reprezentantii celor trei companii petroliere care opereaza in campurile din Kurdistan se arata increzatori ca fortele armate ale militiilor kurde vor bloca un eventual atac al rebelilor. Analistii cred ca prezenta in regiune a celor trei va ridica costurile de operare, cu 2,5%, pana la 15%, dar nivelul nu este unul alarmant, considera reporterii revistei The Economist.

Afaceri in ape tulburi

Situatia dezvoltarii unor afaceri in zonele imediat invecinate cu zonele de conflict de pe glob nu este una noua, in ultimii 20 de ani companiile plasandu-si peste 20-30% din profit in investitii derulate pe pietele aflate in dezvoltare. Si aici nu vorbim doar de industria petrolifera, ci si de companiile din sectorul tehnologic si IT sau gigantii modei care si-au plasat capital in regiuni cu un climat politic nesigur. O noua carte a fostului secretar de stat american Henry Kissinger arata ca stabilitatea politica la nivel global este pusa la grea incercare in aceasta perioada, iar conflictele din Ucraina, Orientul Mijlociu sau Tensiunile din Marea de Sud a Chinei tind sa ii dea dreptate. O prabusire a fragilelor democratii din aceste zone pot influenta soarta marilor companii, masurile putand sa difere de la caz la caz: de la prabusirea monedelor nationale, reducerea nivelului de repatriere a profitului si pana la nationalizarea bunurilor.

Furtuna intr-un pahar cu apa

Cu toate acestea, o destabilizare a economiei globale nu poate fi luata in calcul. Sigur, pentru unele companii, precum Adidas, Carlsberg sau Societe Generale, expunerea masiva pe piata din Rusia a generat pierderi mari care intra in cele 35 de miliarde de dolari pierdute de firmele occidentale de la declansarea crizei dintre Ucraina si Rusia. Analistii cred insa ca nivelul turbulentelor economice din noile zone de conflict de pe harta lumii poate fi comparat cu o simpla furtuna intr-un pahar cu apa. Aceasta pentru ca, Orientul Mijlociu, Rusia, Ucraina si nordul Africii abia ating valoarea de 7% din economia globala. O prabusire totala a acestor piete nu ar reprezenta mai mult decat o "julitura" la nivel economic global. Anglo-saxonii si japonezii respira si mai usurati, descoperirea lor pe aceste zone fiind de doar 2% din valoarea companiilor britanice, americane si japoneze. Iar o noua criza a petrolului nu mai pare posibila, prin prisma surplusului de combustibil obtinut de americani din explotarea gazelor de sist.

Strategii diverse

Expunerea pe o singura piata pare sa fie o metoda din ce in ce mai rar intalnita la corporatii. Acestea si-au schimbat strategia, si chiar si criza din zona euro pare sa fie un factor generator de profit, daca luam in calcul faptul ca unele companii si-au diminiuat investitiile in regiune, preferand sa repatrieze profitul. Firmele mari s-au obisnuit deja sa nu mai astepte o eficienta ridicata de la fiecare piata in care isi plaseaza investitiile, dar mizeaza pe o elesticitate a cumulului de profit de pe mai multe piete. Iar nevoia unor planuri de rezerva este evidentiata de tensiunile din nordul Africii, de pericolul unui conflict armat la granita Chinei, de sanctiunile aplicate Rusiei. In toate aceste cazuri, investitorii si-au amanat pentru o alta data planurile de dezvoltare a afacerilor in zona, dirijand fondurile catre alte piete.