Criza ne apropie. Uniunea economica, in planurile liderilor UE

Problemele Europei cauzate de criza datoriilor sunt din ce in ce mai multe, iar acestea au fortat guvernele celor 17 tari din zona euro sa inceapa discutiile asupra formarii unei uniuni economice in adevaratul sens al cuvantului, structura care pana acum a fost doar la nivel de teorie.

Tarile din zona euro ar trebui sa isi ia responsabilitatea stabilirii bugetelor si regulilor bancare pentru alte tari. Astfel, numarul de greseli care pot fi facute este foarte mare, lucru care ii ingrozeste pe liderii europeni. Guvernele au inceput insa sa discute despre pasii pe care trebuie sa ii ia pentru crearea uniunii economica, deoarece le e teama ca altfel euro ar putea sa nu supravietuiasca, scrie Wall Street Journal.

Presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, a facut apel miercuri la liderii zonei euro pentru crearea unui plan pe termen lung pentru Uniune la summitul de la sfarsitul lunii iunie, in care sa fie enuntate toate conditiile care trebuie satisfacute pentru atingerea acestui obiectiv.

Subiectul unei uniuni economice complete nu este nou, dar este readus in discutie de problemele Spaniei, cea de-a patra cea mai mare economie a zonei euro, care pare ca nu reuseste sa stranga bani pentru recapitalizarea bancilor cu probleme, refinantarea datoriei si acoperirea cheltuielilor.

Astfel de probleme ar fi mai usor de rezolvat daca zona euro ar fi condusa de o institutie economica comuna. Impreuna, cele 17 tari din zona euro, au o datorie mai mica decat cea a SUA. Daca zona euro ar fi cu adevarat o federatie, tari puternice precum Germania, Olanda sau Finlanda ar sustine regiunile mai slabe, asa cum si statele bogate americane le sustin pe cele mai sarace prin taxele federale. O astfel de uniune ar crea posibilitatea contractarii unor eurobonduri prin care statele s-ar imprumuta la comun, la un pret mediu. Astfel, costul de imprumut al unor tari precum Grecia, Spania si Italia ar scadea considerabil.

Guvernul de la Berlin insa, principala economie a Europei, si-a expus clar parerea vizavi de eurobonduri, sustinand ca nu vrea sa isi puna banii la comun fara existenta unui control mai strict asupra felului in care guvernele din zona euro isi cheltuie banii si isi administreaza bancile.

Astfel, orice model de atingerea a unei uniuni economice ar include, cel mai probabil, cedarea suveranitatii nationale a guvernelor asupra administrarii bugetelor. La finalul acestui proces, Germania si-ar putea asuma responsabilitatea pentru datoria Italiei sau a bancilor spaniole, bugetul francez ar putea primi un vot negativ din partea ministerului de finante din Bruxelles, iar un comitet de finante comun ar institui noi legi.

Astfel de masuri cer insa si crearea unui noi tratat european si schimbari constitutionale, dar si posibile referendumuri in unele state membre. Chiar daca primele baze ale unei uniuni mai stranse ar putea fi puse la summitul de la finalul lunii, restul detaliilor ar avea nevoie de luni pentru finalizare.

Mai mult, implementarea proiectului ar putea sa dureze peste un deceniu, o perioada mult prea lunga pentru ca investitorii sa isi recapete increderea de pe acum in obligatiunile spaniole sau italiene.

Mario Draghi a spus ca un pas rapid catre restructurarea zonei euro ar fi "uniunea pieteleor financiare" care ar include, cel mai probabil o supraveghere mai atenta a bancilor nationale europene. O astfel de miscare ar permite noii institutii sa ia actiuni impotriva institutiilor financiare neviabile, sa le recapitalizeze pe cele slabe. De altfel autoritatea europeana ar avea un cuvant de spus vizavi de managementul acestor institutii si de strategiile implementate de acestea.

Aceasta masura ar naste controverse in intreaga Europa, si ar ridica mai putine probleme decat toti pasii care trebuie luati pentru mutualizarea datoriilor. Acest lucru inseamna eurobonduri comune pentru tarile din zona euro, care au fost cerute de liderii din Franta si Italia si asigurarea depozitelor in intreaga Europa, care ar avea nevoie de ani intregi pentru a fi puse in practica.