George Soros explica de ce Uniunea Europeana se va destrama

Omul de afaceri George Soros a surprins audienta unei conferinte pe teme economoice din Berlin, printr-o scurta analiza a crizei zonei euro, care s-a dovedit a fi de o luciditate si simplitate geniale.

Asadar, George Soros a trecut in revista cauzele care au condus la criza actuala si masurile care nu fac decat sa amplifice problemele economice ale Europei. El a criticat mai ales pozitia deflationista a Bancii Centrale a Germaniei, care afecteaza cererea interna, esentiala pentru tarile aflate la periferia Uniunii, scrie BusinessInsider.

Iata cele mai relevante fragmente din discursul lui Soros:

Tratatul de la Maastricht este eronat in fundamentul sau, demonstrand failibilitatea autoritatilor, in conditiile in care slabiciunile acestui pact au fost bine cunoscute de catre cei care l-au gandit: stabileste o uniune monetara, fara o uniune politica. Ei au crezut ca atunci cand va fi nevoie, oamenii politici vor face pasii necesari si catre uniunea politica.

Insa euro mai are si alte defecte, de care "arhitectii" sai nu au fost constienti si care nu sunt intelese foarte bine nici in ziua de astazi.

In primul rand, nu exista mecanisme de sustinere sau de exit, iar tarile membre nu pot recurge la a printa bani pe banda rulanta. Astfel, tarile mai putin dezvoltate se afla in situatia unor state din lumea a treia care s-au indatorat intr-o valuta prea puternica.

In plus, Tratatul de la Maastricht presupune ca doar sectorul public este capabil sa produca dezechilibre inacceptabile; se astepta ca pietele sa corecteze excesele proprii. Tratatul trebuia sa stabileasca masuri de protectie adecvate impotriva dezechilibrelor din sectorul public.

Obligatiunile fara riscuri, o eroare fatala

Prin urmare, Banca Centrala Europeana a tratat obligatiunile guvernamentale ca active lipsite de risc, pe care bancile le puteau detine fara rezerve de capital suplimentare. Acest lucru a incurajat bancile sa acumuleze obligatiuni care apartineau tarilor mai sarace, pentru a obtine mai multe puncte de baza. Aceasta tactica a influentat dobanzile care se pare ca n-au facut decat sa produca divergente in performanta economica.

Germania a devenit mai competitiva, in timp ce alte tari s-au bucurat de boom-ul imobiliar, care le-a facut mai putin competitive. Altele in schimb, au fost nevoite sa-si salveze bancile dupa caderea din 2008.

Aceste evenimente au creat conditii care nu erau prevazute in Tratatul de la Maastricht si care au creat consecinte neasteptate. Obligatiunile guvernamentale, considerate fara risc, s-au dovedit a fi de fapt foarte riscante.

Din pacate, autoritatile Uniunii Europene nu au inteles foarte bine care a fost cauza loviturii. Erau pregatite pentru dificultati fiscale, insa doar Grecia se confrunta cu o criza fiscala. Restul Europei sufera de o criza bancara, iar diferentele de competitivitate maresc dezechilibrul balantei de plati. Pentru ca nu au inteles natura problemei, autoritatile n-au facut decat sa cumpere timp.

De obicei, functioneaza. Panica financiara se amelioreaza, iar autoritatile ies in castig in urma interventiei. Insa nu si de aceasta data, pentru ca problemele financiare erau reimprospatate de un proces de dezintegrare politica si sociala.

Indiferent daca euro va indura incercarile sau nu, Europa se afla in fata unei lungi perioade de stagnare economica sau mai rau. De altfel, exista numeroase exemple: tarile din America Latina au suferit un deceniu dupa 1982, iar Japonia stagneaza de 25 de ani. Cu toate ca aceste tari au supravietuit, Uniunea Europeana nu este o tara si este improbabil sa supravietuiasca. Capcana datoriilor deflationiste ameninta sa distruga o uniune inca incompleta.