Cum sa-i cheltuiesti - Editie de weekend
HOT TOPICS

Ilie Serbanescu: Despre colonialism, numai de bine...

Ilie Serbanescu: Despre colonialism, numai de bine...


Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe pactul fiscal semnat de 25 lideri europeni la inceputul lui martie si contestarile si neconformarile sau incercarile de neconformare au si inceput! Sa observam ca, neratificat inca, pactul nici nu opereaza efectiv, ci doar ca principiu sau ca angajament politic!

Socialistul Francois Hollande, cotat electoral cu prima sansa de a deveni presedinte al Frantei, bate moneda pe renegocierea pactului. Cehia, care nu a semnat pactul alaturi de Marea Britanie, nu da vreun semn ca s-ar grabi.

Iar la Madrid a avut loc o adevarata revolta. Prim-ministrul Rajoy a stabilit alte repere de deficit bugetar decat cele fixate de la Bruxelles si a spus textual: "Nu am informat presedintii si sefii de guverne din UE pentru ca este o decizie suverana pe care noi, spaniolii, am luat-o!", precizand ca respectarea obiectivului cerut de Comisia Europeana ar echivala cu sinuciderea pentru o economie care are deja somaj de 24% si care este pe cale sa reintre in recesiune.

Si de la Budapesta, premierul Orban, confruntat cu o revocare de la Bruxelles a unor fonduri de jumatate de miliard de euro ca sanctiune pentru un deficit considerat excesiv, dar resimtind-o si ca pedeapsa pentru masuri in legatura cu care este in contradictie cu Bruxellesul, striga ca din gura de sarpe: "Nu vom fi o colonie!".

Iar de la Londra si de peste Ocean, mediile anglo-americane de reputatie, in frunte cu The Economist, Financial Times si Wall Street Journal, insista pe ravagiile facute in Europa de Est de strategia nepotrivita si incorecta a bancilor si companiilor vestice din Uniunea Europeana (citeste: germane, franceze, olandeze etc.).

Pentru a fi pe deplin exacti, asemenea reactii n-au fost generate de planul Merkel, ci s-au acumulat de mai de mult. Impunerea planului Merkel doar le-a prilejuit.

Marine Le Pen, candidata la presedintia Frantei, cotata cu a treia sansa, vorbeste de mult de Uniunea Europeana ca despre Uniunea Sovietica Europeana.

Domnia sa refuza orice categorisiri in Europa pe criterii geografice sau de dezvoltare, considerand ca singura delimitare relevanta este intre cei care au ajuns sa creada ca structurile nationale au apus in favoarea unor structuri financiare transnationale si cei care apreciaza ca securitatea, libertatea, identitatea si prosperitatea continua sa fie indisolubil legate de o Europa a natiunilor.

De la Budapesta, domnul Orban, care are un meci cu Bruxelles-ul mai vechi decat pactul Merkel, n-a mai ezitat sa-i compare pe comisarii europeni cu comisarii sovietici si cu inspectorii imperiali habsburgici. In conflictul dintre d-l Orban si Comisia Europeana era inevitabl sa se ajunga la aceste comparatii.

Orban a oprit privatizarile, a refuzat retetele FMI de aruncare a intregii poveri a ajustarilor asupra populatiei, a incercat consolidari nationale in sectoare strategice, a intors in sistemul public de pensii contributiile indreptate obligatoriu catre fonduri administrate privat si a cerut participari de criza prin suprataxare sectoarelor monopoliste care culeg caimacul si in timp de criza si care fusesera acaparate nu intamplator de capitalul strain, ca si in Romania (banci, distributii de energie, telecom, retail).

Tara noastra nu va fi o colonie

"Ungurii nu vor trai dupa cum comanda puterile straine, nu vor renunta la independenta sau la libertate. Ca natiune europeana, cerem un tratament egal. Nu vom fi cetateni europeni de mana a doua." Si, intr-o transparenta comparatie a UE cu Uniunea Sovietica, Orban a declarat ca: "Suntem mai mult decat familiarizati cu asistenta tovaraseasca nesolicitata, desi acum se prezinta sub forma costumelor fine, si nu a unei uniforme".

Desigur, o aluzie stravezie la interventia sovietica in Ungaria din 1956, invocata, la vremea cu pricina, ca ajutor tovarasesc pentru a impiedica abaterea din drumul dictat de Moscova.

Cat despre problema aflata in principal actualmente in disputa cu Bruxellesul - asa-numita "independenta a bancii centrale" -, Orban a fost fara echivoc: "o banca centrala independenta nu este una independenta de natiune, ci una care protejeaza economia nationala impotriva intereselor straine"!

Nimic mai exact! Independenta fata de guvern a bancii centrale este un lucru bun si necesar, pentru ca evita o eventuala finantare din emisiuni de moneda, deci din mijloace fara acoperire, a cheltuielilor publice.

Dar, in zilele noastre, ale colonialismului sa-i zicem "modern", aceasta independenta a fost transformata din pacate intr-un canal de dirijare a politicilor bancilor centrale din tarile de la periferie catre protejarea si favorizarea bancilor straine din centru, a capitalului privat bancar transnational, in detrimentul intereselor nationale ale respectivelor tari pe care ar trebui sa le reprezinte aceste banci centrale.

Romania, pe treapta de jos a tipologiei coloniale: anexa de consum

Domnul Orban, place sau nu place, este pus la zid in cercurile financiare internationale tocmai pentru ca a incercat sa se ridice impotriva acestor stari de lucruri, cautand sa puna bancile straine chiar la plata ravagiilor facute de ele insele, prin politica de creditare nu a investitiilor si dezvoltarii, ci a consumului fara acoperire economica, politica foarte profitabila lor pe termen scurt.

In mod cu totul si cu totul de remarcat, din partea Romaniei oficiale, nu vine nici o referire la aceasta coplesitoare problematica europeana si internationala si implicatiile ei. Nu exista decat doua explicatii posibile.

Ori Romania nu este atinsa de asemenea probleme si referirile ar fi fara obiect, ori exploatarea de tip colonial a tarii de catre capitalul transnational si indeosebi de catre unul dintre nucleele sale - cel vest-european - a depasit deja acea limita dincolo de care nu mai este nu doar nimic de facut, dar nici macar nimic de zis! Romania a ajuns sa aiba toate datele unei periferii coloniale de consum pentru centrul vest-european.

Practic, exploatarea tuturor resurselor minerale este in mana centrului. Distributiile de energie si celelalte utilitati publice sunt sub controlul centrului. Industriile care au mai ramas dupa dezindustrializarea dirijata de catre centru apartin integralmente strainilor. Sistemul bancar este aproape in totalitate strain. Decizia in axa majora a economiei apartine centrului.

Ce a mai ramas in mana statului este pregatit pentru privatizare sub presiunea indamisibila a FMI si Comisiei de la Bruxelles care conduc economia din Romania. Functionarul FMI pentru Romania este adevaratul prim-ministru al tarii. Iar Comisia de la Bruxelles este un fel de broker al capitalului privat vest-european.

Nu intamplator, Romania ocupa treapta cea mai de jos a tipologiei coloniale: anexa de consum. Nu este nici macar si nici nu poate spera la statutul de atelier.

Si, tot nu intamplator, are pozitia codasa la capitolul nivel de trai intre periferiile Uniunii Europene, fiind inevitabil principal furnizor de forta de munca subretribuita pentru muncile murdare din centru.

Si, bineinteles, terenul propice pentru experimente sociale precum aruncarea salariatilor la puterea discretionara a patronilor sau impunerea celor mai dure masuri de austeritate din Europa. Mai este ceva de zis?! Da, despre colonialism numai de bine!
Sursa: Business24.ro

Loading from
comments powered by Disqus