Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Spre binele Europei, structura UE trebuie schimbata

Spre binele Europei, structura UE trebuie schimbata
UE va trebui neindoielnic sa abordeze doua provocari fundamentale in viitorul nu prea indepartat. Prima este frictiunea continua intre statele membre (sau cel putin intre elitele lor politice) care doresc sa mearga mai departe pe linia integrarii politice - si cele care nu doresc asa ceva.Istoria este categoric de partea primelor. De la Tratatul de la Paris (1951), care constituia Comunitatea economica a carbunelui si otelului, si Tratatul de la Roma (martie 1957), care infiinta Comunitatea Economica Europeana, pana la Tratatul constitutional (semnat in 2004), UE a lucrat in directia "uniunii tot mai apropiate a popoarelor din Europa". Proiectul european, de la inceput, s-a referit la cladirea unui superstat european - desi inteligent mascat sub forma unui exercitiu economic.
Conflictele si tensiunile dintre integrationisti, intre care Franta si Germania, pe de o parte, si opozantii acesteia, in principal Regatul Unit, pe de alta, pur si simplu nu va disparea. In pofida regresului inregistrat anul trecut de Tratatul constitutional, prin voturile negative din cadrul referendumurilor francez si olandez, este neindoielnic ca integrationistii vor continua sa exercite presiuni pentru a-si impune agenda politica. Intr-un fel sau altul, parti cruciale ale Constitutiei, posibil sub forma unui "mini-tratat", se vor intoarce formal pe agenda UE - probabil in a doua jumatate a anului 2008, sub presedintia franceza.

Intre timp, unele parti ale Constitutiei, intre care Carta drepturilor fundamentale, sunt implementate. Aceasta independent de absenta ratificarii de catre tarile cheie, inclusiv Marea Britanie, Franta si Olanda. Constitutia nu este moarta. Nici macar nu se odihneste.
A doua provocare este problema tot mai spinoasa a continuarii largirii. Desigur, UE este de nerecunoscut fata de componenta sa initiala a celor "sase". Cea mai recenta largire a sa a fost cea mai ambitioasa dintre toate. Zece tari au aderat in mai 2004. Si desi a fost un succes de rasunet in multe privinte, exista si aspecte negative.

Se inregistreaza reale preocupari publice privind amploarea si ritmul largirii. In plus, aceste ingrijorari vor fi probabil intensificate prin aderarea in ianuarie 2007 a Romaniei si a Bulgariei, ambele fiind tari foarte sarace.

A doua bariera este politica. In februarie 2005, presedintele francez Chirac a inserat o clauza in Constitutia franceza, prin care orice nou candidat la integrare in UE trebuie sa primeasca girul electoratului francez in cadrul unui referendum. Ca urmare, orice largire dincolo de actuala UE plus Bulgaria, Romania si Croatia (ale carei negocieri de aderare incepusera inainte de adoptarea amendamentului) poate fi respinsa de alegatorii francezi. Ajunge sa spunem ca acesta se va dovedi un obstacol foarte mare, daca nu insurmontabil, pentru mai multi dintre noii candidati la integrare.

In afara Croatiei, alte tari candidate sunt Republica Moldova si, cea mai controversata dintre toate, Turcia. Potentiale tari candidate sunt cele din Balcanii de Vest, Albania, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru si Serbia.

Deloc surprinzator, Comisia abordeaza continuarea largirii cu prudenta. La modul mai general, exista o dezbatere politica in evolutie despre limitele naturale ale UE. Sunt indicii de oboseala a largirii. Si este tot mai limpede ca unele dintre tarile candidate, actuale sau aspirante, vor fi dezamagite in dorinta lor de a deveni membri plini ai UE. Turcia va fi probabil una dintre ele.

Solutia ambelor provocari este inlocuirea modelului monolitic, din secolul XX, al UE cu modelul secolului XXI, al unei "Europe A¡ la carte", in care statele individuale pot negocia diverse relatii cu UE, hotarand care ar fi mai potrivita. Exista numerosi catalizatori posibili pentru aceasta schimbare necesara si de dorit. Sugerez doi.

Primul ar fi ca Regatul Unit sa deschida negocieri in vederea unei relatii modificate cu UE in directia uneia esentialmente de liber schimb, hotarand sa iasa din uniunea politica si astfel incetand sa mai fie un membru al UE cum este actualmente structurata aceasta. Ar putea face acest lucru in paralel cu modificarile viitoare ale tratatului, permitand integrationistilor sa-si impuna ambitiile federative fara obstructia Regatului Unit, al carui consimtamant la schimbarile din tratat este totusi necesar. Sau, ar putea fi o initiativa unilaterala. Alte state membre vor urma cu siguranta exemplul Marii Britanii.

Al doilea ar fi recunoasterea formala a faptului ca unele tari candidate, in special Turcia, nu pot fi membri plini ai actualei Uniuni Europene monolitice.

O Europa mai flexibila si mai deschisa este cu siguranta calea de progres pentru secolul XXI.


Autor: Ruth Lea,Traducerea: Adriana Buzoianu
Rador


Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 707 ori