Zona euro- viitor incert. Marile puteri "stramba din nas" la datoriile tarilor sarace

Datoriile tarilor suverane trebuie sa fie restructurate cu ajutorul guvernelor europene, dar si a creditorilor privati. Cu toate acestea, Germania se arata profund nemultumita si, potrivit analistilor citati de Forbes, merge dupa principiul - "daca noi ne platim factura, altii de ce sa fie iertati?".

O moneda europeana comuna, si prin urmare o politica monetara comuna nu este viabila pe termen lung daca nu este completata de o politica fiscala comuna, spune presedintele BCE, Jean Claude Trichet.

Potrivit analistilor, o politica fiscala comuna nu poate fi posibila fara o autoritate unica europeana care ar putea sa o puna in aplicare.

Prin urmare, varianta cea mai plauzibila pare a fi Germania cu un pic de ajutor din partea Frantei.

Este foarte putin probabil ca economiile mai slabe din zona euro sa fie de acord, fara sa protesteze.

Dezordinea din zona euro confirma faptul ca economia europeana nu este suficient de integrata pentru a reusi ca zona monetara unica, fara ajutor.

Acest lucru a fost tinut secret cand zona euro a fost creata sau mai tarziu cand au fost incluse si Grecia, Slovenia, Cipru, Malta si Slovacia.

Cu toate acestea, fondatorii au crezut ca pot scapa. Acestia au crezut ca beneficiile adoptarii unei monede comune pot grabi ziua in care economia europeana sa poata fi cu adevarat integrata.

Ratele dobanzilor s-au apropiat, insa politica monetara anti-inflationista a adus unele tari sarace in pragul datoriilor, cu un somaj ridicat "in faza cronica", ceea ce a generat si multe nemultumiri politice.

O analogie ar putea ajuta in acest caz. Daca ne gandim la Portugalia ca la Virginia de Vest, vedem o economiei cu o productivitate scazuta prinsa intr-o "uniune" economica cu productivitate crescuta.

Insa, spre deosebire de Virginia de Vest, Portugalia a fost capabila sa se imprumute la dobanzi mici.

In urma colapsului din 2008, cand cumparatorii de obligatiuni, inglodati in datorii din sectorul imobiliar, si-au amintit ca tarile bogate ale UE nu sunt obligate in mod oficial sa le salveze pe cele sarace, si-au dat seama ca nu exista insa nici o cale de intoarcere.

Prin urmare, economistii se intreaba care ar fi alternativa. In primul rand, datoriile suverane ale tarilor mai slabe din punct de vedere economic trebuie sa fie restructurate, atat cu ajutorul guvernelor europene cat si cu ajutorul creditorilor privati.

Intre timp, guvernul german nu vrea sa auda de restructurari intrucat ideea este "profund nepopulara" si merg dupa principiul "daca noi trebuie sa ne platim factura, de ce altii ar trebui sa fie "iertati"?

Dar, asa cum Nouriel Roubini a avertizat, restructurarea este pe cale sa se intample.

Singura intrebare este daca se va face intr-o maniera ordonata sau nu.

Zona euro ar putea sa schiopateze incepand cu acel moment, fiecare tara membra va trebui sa faca fata unei piete a creditelor plina de scepticism, care va crede cu greu ca datornicii vor fi salvati inca o data.

Insa a spune stop acum ar insemna abandonul tarilor de la periferia Europei care ar ramane sub politica monetara dictata de Germania si sub o politica fiscala dictata de obligatiunile vigilente.

Interesul chibzuit al tarilor bogate din Europa se afla intr-o afacere grandioasa in care periferia renunta la controlul politicii fiscale in schimbul unui mix de subventii si imprumuturi pe termen lung pentru a sprijini investitiile in infrastructura, educatie si programe pentru crearea locurilor de munca.

Merita sa ne amintim ca vizionarii bine intentionati din Germania si Franta au creat aceasta problema.

Si, spun analisti citati de Forbes, este greu de imaginat o solutie care sa nu includa sacrificiul comun din partea tuturor tarilor care au prosperat sub umbra zonei euro.