Un altfel de antreprenor: Ii ajuta pe copiii din centrele de plasament tot anul, nu doar de sarbatori #Interviu

Vineri, 03 Ianuarie 2020, ora 15:55
10318 citiri
Un altfel de antreprenor: Ii ajuta pe copiii din centrele de plasament tot anul, nu doar de sarbatori #Interviu
Foto: Iarina Taban, Ajungem MARI

Sa faci un bine de Craciun este minunat, dar sa faci un bine in fiecare saptamana, opt luni pe an, este ceva extraordinar. Copiii, mai ales, au nevoie de atentie si dragoste si in ianuarie, si in februarie, si mai departe. Cati oameni, insa, se intorc la ei, odata ce luminitele ce impodobesc casele si strazile se sting?

Aceasta este ideea care sta la baza unui proiect inedit in Romania, creat de Iarina Taban.

La 31 de ani coordoneaza singurul program din Romania care acorda sprijin pe termen lung copiilor din centrele de plasament.

Iarina Taban a fondat pe 8 iunie 2014 programul educational "Ajungem MARI", cu fonduri zero, dar cu dorinta de a schimba mentalitati si destine.

Si-a dorit sa ajute cat mai multi copii, asa ca, la niciun an de la startul programului, incepea extinderea nationala in patru judete: Cluj, Iasi, Timis si Buzau.

A reusit sa stranga in jurul ei o comunitate de peste 1.600 de voluntari care au grija de 2.200 de copii din centrele de plasament si medii defavorizate. Si in 2019 a ajutat copii din 24 de judete.

Iarina Taban vorbeste despre cum a invatat sa faca tot ceea ce trebuie sa faca un antreprenor pentru proiectul sau, cat de dificil este sa-si pastreze voluntarii pentru un proiect de lunga durata si cat de greu ii este sa obtina sprijinul companiilor.

"Fondurile stranse in perioada asta a anului ne ajuta sa continuam programul Ajungem MARI in cele 24 de judete in care lucram. Din pacate, gasim cu greu finantare de la companii pentru proiectele noastre permanente, pentru ca, in general, se cauta proiecte noi, inovative", explica ea.

Si totusi, nu-si abandoneaza ideea.

"Pentru noi e important sa nu fie voluntariat de o zi, pentru ca nu vrem sa expunem copiii mereu la noi oameni care ii intreaba cati ani au si ce vor sa devina cand cresc. Deja sunt reticenti si nu mai accepta atat de multi oameni in vietile lor", explica Iarina Taban, intr-un interviu acordat Business24.

Ai inceput voluntariatul la 25 de ani, o varsta la care putini se gandesc la astfel de activitati. Ce te-a atras spre asta?

Mi-am dorit doar sa ajut, si fiind singura varianta pentru a pune pe picioare un proiect atat de necesar, timpul investit nu a mai contat si nici faptul ca nu aveam un venit in acest voluntariat 24/7.

Voluntariatul meu nu a fost cel pe care il fac voluntarii Ajungem MARI acum in centrele de plasament, educatie interactiva prin joc.

A fost administrativ si am invatat de toate, de la grafica si promovare, la cum se tine evidenta financiara, sa scriu proiecte de finantare si contracte. Zicea cineva ca e un altfel de antreprenoriat.

Cum s-a nascut ideea programului Ajungem MARI?

Copiii institutionalizati, din centrele de plasament, cei mai multi abandonati de familie, au nevoie de continuitate, de predictibilitate, de siguranta. In momentul in care eu faceam voluntariat, nu exista un program pe termen lung pentru ei, erau cateva asociatii care lucrau la nivel mic, cu 1-2 centre fiecare si, de cele mai multe ori, programele derulate erau limitate pentru ca nu dispuneau nici de voluntari si nici de resurse financiare.

La 25 de ani, cand am intrat prima oara intr-un centru de plasament si am cunoscut un copil de 3 ani care fusese deja abandonat de doua ori, de mama si de asistentul maternal, mi-am zis ca acesti copii au nevoie de sustinere pe termen lung, de oameni care sa nu ii dezamageasca, care sa ii incurajeze permanent si sa isi respecte promisiunile. Si asta inseamna, in primul rand, programul Ajungem MARI.

Cum a fost posibila dezvoltarea ideii cu fonduri zero?

Am inceput prin a strange fonduri la evenimente caritabile pe platforma Galantom sau la Swimathon. Cineva alerga, mergea pe bicicleta sau inota si prietenii lui donau sa il incurajeze si sustina.

Asa am cumparat primele rechizite si am plecat in prima tabara. Folosim foarte mult si acum platforma Galantom la concursuri mari de alergare sau organizam noi concursurile noastre de sah, karaoke sau boardgames.

Principiul e acelasi, tu faci ceva, ce iti place si prietenii doneaza pentru cauza pe care o sustii. La fel, multi sustinatori si voluntari isi doneaza ziua de nastere pe platforma online - in loc de cadouri, le ceri prietenilor donatii pentru excursii, tabere sau terapie.

Cat de greu a fost la inceput sa ii convingi pe oameni sa se alature acestei idei, sa ii faci sa inteleaga ce inseamna sa te implici? Pe de alta parte, cat de greu este sa ii tii aproape pe oameni si sa nu renunte?

La inceput a fost mult mai usor decat mi-am imaginat, pentru ca oamenii au fost extraordinar de receptivi.

Multi dintre cei care vin la voluntariat au mai intrat in centrele de plasament cu donatii sau cadouri de sarbatori si au realizat ca nu e destul, ca acesti copii au nevoie de prezenta lor in mod constant si nu o data pe an.

Asa ca am ajuns in 25 de judete si peste 1000 de voluntari implicati in nici doi ani de la startul proiectului.

Insa provocarea este sa ii tii aproape pe voluntari pentru ca nu e usor sa lucrezi cu copiii institutionalizati si responsabilitatea asumata la inscriere este destul de mare: sa mergi saptamanal la ei timp de 6, iar acum, de anul acesta, timp de 8 luni.

Oamenii sunt diferiti, motivati de lucruri diferite, cu asteptari diferite. Multi sunt tentati sa renunte pentru ca nu au timp sa le faca pe toate, altii au job si 3 copii si tot gasesc timp pentru voluntariat.

Multi se gandesc sa renunte pentru ca nu vad rezultate destul de rapid cu copiii cu care lucreaza si se intreaba care e rolul lor, de fapt.

Voluntarii care sunt in program de ani au inteles, insa, ca ei schimba lumea cu pasi mici, ca progresele se vad in timp indelungat la copiii cu trauma (mai ales a abandonului) si ca cel mai important este sa fii acolo, constant, sa le arati ca iti pasa si ii accepti neconditionat.

Facem training-uri pentru voluntari in care vorbim despre trauma, atasament, motivare, metode de lucru, organizam grupuri de suport pentru ei si avem doi consilieri in echipa, psihologi, care sa le raspunda cand trec prin situatii dificile.

Pe multi voluntari aceste discutii i-au convins sa ramana si sa nu mai puna presiune pe ei, sa inteleaga ca schimbarea, la copii care au trecut prin experiente greu de descris, se face in timp, cu rabdare si perseverenta.

Care sunt cele mai importante proiectele ale programului? Cum se desfasoara si ce impact au avut in viata copiilor?

Proiectele noastre permanente sunt de pregatire scolara prin care 1.600 de voluntari merg saptamanal in centre in echipe de cate doi si lucreaza cu grupe de copii de aceeasi varsta in functie de nevoile lor si abilitatile voluntarilor.

2.200 de copii sunt sprijiniti astfel. Acesta este si proiectul principal pentru care recrutam voluntarii.

Apoi, ei pot sa se implice in celelalte proiecte permanente: sa ii insoteasca pe copii la iesiri educative, la cursuri vocationale pe cei talentati, la vizite de orientare profesionala pe adolescenti sau chiar in tabere.

In centrul acestor proiecte este relatia de prietenie formata intre copii si voluntari.

Datorita ei, prin incurajarile constante ale voluntarilor, copiii devin mai curiosi, mai deschisi, mai responsabili, mai increzatori in fortele lor, mai motivati.

Voluntarii devin modele pentru copii si le transmit valorile si pasiunea lor pentru a cunoaste.

Sunt foarte bucuroasa pentru ca am reusit sa organizam proiectul national de educatie pentru sanatate pentru ca era atat de necesar! Cheia proiectului e ca informatiile sunt transmise de voluntari in care copiii au incredere si carora se simt in siguranta sa le puna intrebari.

Au mai fost specialisti in centre sa ii informeze, dar se creeaza cu totul alt cadru cand exista o relatie de prietenie. Bineinteles, voluntarii urmeaza un suport de curs adaptat si au participat la training amplu.

Anul acesta, am reusit sa deschidem si un centru educational pentru copiii din Bucuresti, unde sa participe la cluburi de dans, teatru si canto, la sedinte de terapie individuala si de grup, la cursuri de TIC si la ateliere creative, de cultura generala si de dezvoltare personala.

Ce inseamna sprijinul comunitatilor locale in judetele unde activeaza programul Ajungem MARI? Cat de mult conteaza in sustinerea si dezvoltarea programului Ajungem MARI?

In fiecare judet avem un coordonator voluntar sau o echipa de coordonatori. Ei, pe langa voluntariatul la copii, fac tot posibilul sa atraga resurse locale: voluntari, fonduri la targuri caritabile, reduceri sau gratuitati la muzee si teatre.

Sprijinul companiilor este esential pentru a organiza vizite de orientare profesionala, iar copiii sa aiba sansa sa interactioneze cu angajati din domenii diferite si, astfel, sa isi gaseasca motivatia si dorinta de a-si incheia studiile.

La fel de importante sunt si salile de training, unde putem organiza diferite activitati si intalniri cu voluntarii implicati in program.

Este un efort extraordinar al oamenilor din teritoriu care gestioneaza proiectul pe langa job si familie. Tocmai de aceea, fiecare mic ajutor este esential, fiecare firma care doneaza sau ofera un serviciu, ori o reducere, fiecare om care da vestea mai departe.

Sunt judete unde gasim cu greu voluntari prin mijloacele clasice de promovare si unde conteaza mai mult comunicarea de la om la om in comunitate despre proiect si implicare.

Cum s-ar traduce anul 2019 in ore de voluntariat?

Peste 35.000 de ore de voluntariat de pregatire scolara, ateliere si iesiri educative. Prietenii noi, o multime de incurajari, de jocuri si de lectii invatate atat de copii, cat si de voluntari.

Voluntarii spun ca primesc mai mult decat daruiesc de la copii. Si noi spunem ca daruiesc cele mai de pret lucruri: timp, dragoste, valori, oportunitati.

Spiritul voluntariatului s-a dezvoltat in ultima perioada in tara noastra sau in continuare ne lovim de o cultura care ii face pe oameni reticenti la astfel de initiative? Si ma gandesc ca la fel stau lucrurile si atunci cand vine vorba de companii. Cum este?

Noi suntem bucurosi ca media de varsta a voluntarilor a crescut. Cei mai multi au 30-40 de ani si experienta de viata ii ajuta in lucrul cu copiii cu trauma.

Un profesor universitar observa de curand ca tot mai putini studenti fac sau au facut voluntariat, poate si pentru ca se indreapta acum spre internship-uri, care, de cativa ani, nu le mai aduc doar experienta, ca voluntariatul, ci sunt si obligatoriu remunerate.

De asemenea, angajamentul la noi este pe termen lung pentru a se cladi o relatie cu copiii, asa ca nu toti isi pot asuma aceasta implicare.

Au mai venit companii spre noi pentru voluntariat al angajatilor si am gasit mereu variante.

De exemplu, anul trecut am castigat premiul pentru "Proiectul de voluntariat corporate" la Gala Nationala a Voluntarilor pentru implicarea a 200 de voluntari Ajungem MARI si a 50 de voluntari angajati intr-o banca in educatia financiara a copiilor din centre.

Pentru noi e important sa nu fie voluntariat de o zi, pentru ca nu vrem sa expunem copiii mereu la noi oameni care ii intreaba cati ani au si ce vor sa devina cand cresc. Deja sunt reticenti si nu mai accepta atat de multi oameni in vietile lor.

La finalul zilei vor fi chipuri in care au investit timp, zambete, sperante si care nu se vor mai intoarce la ei.

Asa ca vrem, chiar daca angajatii companiei nu merg saptamanal, ca voluntarii nostri, sa aiba macar actiuni lunare si cu aceiasi copii, ca existe predictibilitate si siguranta, ceea ce nu prea exista in vietile copiilor cu care lucram, adusi din familii abuzive in centre si apoi, de mult ori, mutati dintr-un centru in altul.

Ce ar insemna pentru acesti copii daca doar cateva companii si-ar dona impozitul pe profit pentru Ajungem MARI, anul acesta?

Fondurile stranse in perioada asta a anului ne ajuta sa continuam programul Ajungem MARI in cele 24 de judete in care lucram. Din pacate, gasim cu greu finantare de la companii pentru proiectele noastre permanente, pentru ca, in general, se cauta proiecte noi, inovative.

Dar noi le-am promis copiilor din centre ca o sa ii ajutam la teme, ca o sa ii scoatem din centre la iesiri, ca o sa ii ducem la cursuri si in vizite de orientare profesionala.

Iar daca un proiect are rezultate si e necesar, nu poti sa il abandonezi. Si sunt 2.200 de copii carora le-am facut aceasta promisiune. Asa ca tot ce strangem in aceasta perioada este pentru a le asigura si anul viitor experiente care sa ii formeze.

De exemplu, cu fondurile stranse anul trecut copiii au participat la 156 de iesiri si excursii, 44 de copii talentati au fost mai multe luni la cursuri vocationale si am organizat 34 de vizite de orientare profesionala.

Ce planuri de dezvoltare aveti?

Ne dorim sa continuam proiectele permanente, sa nu mai avem grija ca nu ne vom putea respecta promisiunile fata de copii.

Vrem sa ii ajutam tot mai mult in functie de nevoile fiecaruia. De la inceputul anului vom inscrie mai multi copii la terapie pentru a depasi evenimentele ingrozitoare prin care au trecut.

Ne dorim sa putem inscrie cat mai multi copii la cursuri vocationale, sa prinda incredere in ei vazand ca sunt apreciati pentru talentul si abilitatile lor la pictura, dans, teatru, gimnastica sau robotica.

Avem nevoie de un mic microbuz atfel incat sa putem asigura transportul lor care e, de cele mai multe ori, o mare problema.

Ne-ar mai fi de mare folos un parteneriat strategic in sprijinul copiilor din tara pentru a putea angaja coordonatori pentru fiecare judet sau regiune care sa se poata implica mai mult si sa mobilizeze comunitatea locala.

Ce te motiveaza in viata de zi cu zi?

Povestile voluntarilor de la intalnirile cu copiii. Voluntarii povestesc dupa fiecare sedinta sau iesire ce au facut cu copiii si posteaza fotografii in grupurile noastre. Cand vedem cat de multe lucruri frumoase se intampla in tara, nu avem cum sa ne pierdem motivatia.

Copii care se agata de voluntari sa nu mai plece de la ei, ba chiar vor sa le taie cauciucurile sa ramana. Copii care au prins curaj sa raspunda, sa prezinte sau sa cante in fata colegilor.

Copii care lucreaza intensiv cu voluntarii pentru examene desi erau total descurajati la inceput. Copii care traiesc experiente pentru prima oara, de la a merge cu telecabina sau cu trenul si a vedea marea, pana la a face clatite sau a vedea un spectacol de teatru.

Si copii care se simt, in sfarsit, acceptati si apreciati pentru felul lor de a fi, care se simt relaxati in preajma voluntarilor si ca, in sfarsit, au gasit prietenii care ii inteleg si asculta.

Sunt tineri care au facut progrese uriase, luptandu-se cu adolescenta, cu povestea lor si mediul din care provin, si care ne-au multumit din inima pentru ca au crescut cu ajutorul voluntarilor. Si sunt atat de multe lucruri de facut in continuare!

Aparate de îngrijire personală utile pentru domni: iată ce să nu îți lipsească
Aparate de îngrijire personală utile pentru domni: iată ce să nu îți lipsească
Îngrijirea personală este un subiect ce ar trebui să privească orice persoană. De multe ori, este asociată doar cu doamnele și domnișoarele, însă și bărbații au la fel de mare nevoie...
3 provocări pentru cultivatorii de triticale și cum le faci față cu ajutorul tehnologiilor moderne, în noul sezon
3 provocări pentru cultivatorii de triticale și cum le faci față cu ajutorul tehnologiilor moderne, în noul sezon
Obținerea unei culturi sustenabile, cu randament ridicat, este un proces provocator din cauza diverșilor factori care pot influența triticalele: condițiile meteo și de sol, dezvoltarea...
#Iarina Taban, #Ajungem MARI, #sprijin permanent copii centre plasament , #Leadership autentic