Anul acesta ar fi trebuit sa putem sarbatori faptul ca revolutia a invins. E vorba de revolutia manageriala din Romania care ar fi trebuit sa darime vechile structuri de directori ceausisti si de incompetenti numiti pe criterii politice.Regimul comunist a rafinat pina aproape de perfectiune incompetenta manageriala, prin crearea unei cai de ascensiune suplimentare pe linga cea fireasca, profesionala: promovarea pe linie de partid. De-a lungul timpului, am vazut diversi directori ai unor fabrici de stat sau ai unor structuri administrative ale aceluiasi stat care spuneau ca au intrat si au performat in Partidul Comunist pentru ca altfel nu li s-ar fi recunoscut meritele profesionale si astfel nu puteau avansa. In multe cazuri, aceasta logica, pina la un punct de inteles, nu este decit o manevra fatarnica si cinica de a ascunde realitatea. Aceea ca o parte dintre oamenii care alcatuiau corpul directoral al lui Ceausescu au folosit ascensorul politic tocmai pentru a nu mai da socoteala din punct de vedere profesional. Unde era jale. Nu sint un expert in analiza performantelor manageriale in diverse epoci sociale.
Insa, daca Romania arata asa cum mai tin minte ca arata inainte de 1989, am tot dreptul sa pun la indoiala profesionalismul unei mari parti a celor care au urcat in birourile capitonate pe scara de partid.
Odata cu introducerea pluripartitismului in Romania postbelica, scarile s-au inmultit si traficul pe acestea a inceput sa se desfasoare in dublu sens. La partid de guvernamint nou, director nou. Innoirea in sine nu e un lucru rau, dimpotriva, mai ales ca venea dupa ani de stagnare. Totul e sa nu pui un ginecolog la ape. Numirea directorilor in parohia statului a continuat sa se faca, in multe cazuri, dupa aceleasi criterii care nu au nici un fel de legatura cu profesionalismul.
Iar schimbarea, dupa fiecare ciclu electoral, presupunea raderea, de sus pina jos, inclusiv a celor care au demonstrat, cu puterea exceptiei, ca, desi au fost numiti pe criterii politice, se pricep la ceea ce au fost pusi sa faca. Concomitent, economia privata a inceput sa-si creeze si sa ruleze o piata de management adevarat, care a crescut, de la an la an, fie cu romani, fie cu straini, si care a ajuns acum la o maturitate si la o experienta care aduc a normalitate. Sigur ca sint manageri straini care adopta metehnele romanesti in doi timp si trei miscari. Sigur ca sint manageri de toate virstele care isi pun priceperea, cu adevarat pretioasa, in slujba a tot felul de neispraviti.
Insa ansamblul mediului privat arata promitator. Si in tot mai mare contradictie cu sectorul de stat. Al economiei si al administratiei.
In socio-economicul romanesc exista, astfel, doua circuite manageriale. In mod normal, acestea ar trebui sa se intersecteze firesc, in cit mai multe puncte, pentru a se armoniza, cit mai bine, cu efecte bune asupra cetateanului, eficientei administratiei si prosperitatii afacerilor din tara asta. In Romania insa, cele doua fluxuri vor sa aiba cit mai putin de-a face unul cu celalalt. Din acest motiv, revolutia manageriala nu a invins inca in Romania.
Calin Popescu-Tariceanu a zis ca rupe pisica in doua si la televiziunea publica A- un loc in care scarile de care vorbeam mai sus au tot fost puse in ultimii cincisprezece ani A- si va numi un manager independent, un tehnocrat. Ar fi o premiera si un act de curaj. Sint destul de sceptic ca acest lucru se va intimpla. Insa coalitia aflata la putere ar trebui sa isi dea seama de un lucru. Principalul scop pentru care promovarile si numirile au fost facute pe criterii politice a fost ca cei care au contribuit la cistigarea puterii sa fie rasplatiti si, precum ciinii lui Pavlov, sa linga mina stapinului si sa faca tot ce le sta in putinta sa mentina respectiva stare de fapt.
Din 1992 incoace, partidul sau partidele aflate la putere au pierdut al doilea mandat. Si nu ciinii sint vinovati, iar Pavlov, nici atit, ci managementul acestora. Care este apanajul clasei politice. N-ar fi rau sa vedem daca, cu un management profesionist si independent, actuala putere politica ar putea cistiga un al doilea mandat. Si daca va reusi, si daca nu, va fi spre binele oamenilor, care vor sti din acest experiment ca ceva merge mai bine si ca s-a gasit un vaccin pentru boala managerului prost.
Cotidianul 
