Putine lucruri ii infurie pe liderii Uniunii Europene asa de tare cum ii infurie "euromiturile": acele povesti inventate sau exagerate despre birocratii zelosi ai Bruxelles-ului, incercand sa declare ilegal un lucru indragit din viata cotidiana, fie cotele pentru laptele din Marea Britanie, sau bluzele decoltate ale chelneritelor bavareze (ca sa citam doua relatari din tabloide, de anul trecut).
Dar aceeasi indivizi au ajutat in mod ostentativ la intruparea celui mai mare euromit al momentului: ideea ca UE a fost paralizata de recentele sale extinderi, asa incat trebuie acum sa aplice reforme institutionale compleze, daca vrea sa mai functioneze. Aceste reforme, consfintite in Constitutia UE lovita de soarta, includ eliminarea dreptului de veto national in multe dintre politici, anularea practicii de desemnare a cate unui comisar european pentru fiecare tara si redistribuirea voturilor la nivelul guvernelor nationale.
Nu e nici un mister in legatura cu succesul mitului unei Europe paralizate: suna atat de plauzibil! Actuelele reguli au fost stabilite pentru un club cu 15 membri, daca nu doar pentru cei 6 membri fondatori. Dar admiterea Romaniei si a Bulgariei a impins numarul membrilor Uniunii la 27. Asta pare a fi reteta pentru inertie. Comisia trebuie sa lupte pentru a-si apara traditia comisarilor si in formula cu 27 de membri, cel mai nou dintre ei, un roman, avand umilitorul "non-portfoliu" al multilingvismului. Daca adaugam si faptul ca noii membri, mai ales Polonia, si-au castigat reputatia de a fi dificili in negocierile cu Bruxelles-ul, si putem trage concluzia logica - pentru a-l cita pe Nicolas Sarkozy, principalul candidat in alegerile prezidentiale din Franta - ca "Europa e blocata", deoarece "voteaza prea multe tari, pentru ca sistemul votului unanim sa functioneze", iar distanta dintre interesele competitive ale UE e "din ce in ce mai mare".
Acest argument a fost preluat de multi politicieni europeni, care incearca sa trezeasca entuziasmul pentru un nou vot asupra Constitutiei UE. E un argument care functioneaza la fel de bine si pentru cei care doresc sa salveze mare parte din textul respins la referendumurile francez si olandez in 2005, dar si pentru cei ca Sarkozy, care favorizeaza salvarea de la naufragiu a unui text mai restrans. Guvernul olandez spune ca nu le va gere cetatenilor sai sa voteze a doua oara Constitutia UE. Dar ministrul pentru Europa, Frans Timmermans, e de acord ca UE "nu poate continua sa functioneze cu 27 de membri" cu actualele norme.
Exista chiar si o versiune a mitului Europei paralizate croit pentru tari tari ca Marea Britanie, care sprijina continuarea extinderii UE, dar se opun contestarii veto-ului la nivel national. Paralizia institutionala e descrisa ca un obstacol insurmontabil in calea extinderii. Cancelarul german Angela Merkel a lansat presedintia tarii sale la carma UE spunand: "Stim ca, potrivit actualelor norme, UE nu poate fi extinsa si nici nu este capabila sa ia deciziile necesare". Asta poate suna a santaj, si asa si e: tine regiunea Balcanilor de vest si Turcia ostatice ale unor noi aranjamente institutionale.
Daca acesti propovaduitori ai dezastrului ar avea dreptate, ne-am putea astepta sa identificam o serie de chestiuni evidente la Bruxelles. Una ar fi un blocaj din ce in ce mai mare in legislatie, concentrat in domenii politice care au nevoie de acordul unanim al tuturor membrilor UE. Ne-am putea astepta, totodata, ca noii membri sa se afle in spatele unui numar disproportionat al acestor dosare blocate. Insa blocajul nu exista. Deciziile politice grele continua sa fie luate in mod unanim: exemple recente includ un acord privind zborurile transatlantice, acceptat in pofida retinerilor Marii Britanii, si un plan pentru schimbarile climatice, pe care dna Merkel l-a declarat "istoric".
Lista proiectelor blocate de oricare dintre noi membri ai UE e relativ nesemnificativa: o disputa cu Russia asupra exporturilor de carne din Polonia; o restrictie legata de comertul direct al Ue cu zona de nord a Ciprului, ocupata de turci; pledoariile Estoniei si Lituaniei pentru ca UE sa condamne negarea Holocaustului si acoperirea crimelor lui Stalin. De fapt, majoritatea noilor membri vorbesc rar; oficialii raporteaza ca nu e prea mare scandal la reuniunile largite ale UE. (Mai demult, italienii erau capabili sa vorbeasca timp de 25 de minute despre un singur paragraf).
Daca un lucru functioneaza, nu-l repara!
In ansamblu, UE a adoptat noi reguli si reglementari, circa 25% mai repede dupa extindere, se arata intr-un studiu publicat de Sciences Po din Paris. Autorii studiului au analizat mii de propuneri, simple sau complexe. "Datele adunate arata ca extinderea nu a dus la oprirea mecanismului de functionare a Europei", au conchis ei. Cautand blocajele, au descoperit ca "vechii" membri s-au opus propunerilor de doua ori mai mult decat noii membri. Studiul francez, asemenea unui raport asupra summiturilor UE, redactat de Institutul suedez pentru Politici Europene, a conchis ca reuniunile comisarilor UE si ale politicienilor nationali au devenit mai putin prietenoase, mai multe intelegeri fiind incheiate pe culoare decat in sala, dar asta e o alta chestiune.
In ceea ce priveste noile reguli de vot, acestea poarta pecetea reuniunilor cu suspans din miez de noapte, in care noile legi trec cu o majoritate fragila. Dar nu asa functioneaza UE. Atat la reuniunile Comisiei, cat si ale guvernelor nationale, voturile sunt in general in favoarea consensului. Abolirea veto-urilor nationale conteaza inca, dar dintr-un alt motiv. Cand legile pot fi aprobate cu o majoritate de voturi, guvernele intra in negocieri cu teama, stiind ca aceia care au indoieli pot usor sa fie in cele din urma izolati; asta ii impinge pe toti spre compromis, da mai multa putere comisiei si promoveaza "mai multa Europa". Daca tarile au drept de veto, pot trece peste argumente si spune direct "nu". Cand eurocratii cer un mecanism mai reprezentativ al luarii deciziilor, ei se refera la posibilitatea de a-i speria mai mult pe cei care raman in urma. Hans-Gert Pottering, presedintele Parlamentului European, e admirabil de sincer: "Daca avem un vot majoritar, ii putem r espinge pe cei care nu vor sa mearga inainte".
Daca ar fi toti la fel de sinceri! Exista un argument politic legitim privind pastrarea intregului text sau a unor parti din Constitutia UE, pentru a face ca Europa sa functioneze in alt fel. Dar nu e cinstit sa transformam acest argument intr-unul tehnic pretextand nevoia de a face ca Europa sa functioneze, in general.
Sursa: Rador