Anca Mitu, Privileg: Mi se pare minunat sa fii acasa de Paste

Anca Mitu este unul din oamenii care au pornit de la zero in anii '90, cu o idee de business ce urma sa-i aduca in 2014 titlul de Furnzior al Casei Regale, cativa ani la rand. Antreprenoarea vorbeste despre Privileg, cea mai buna firma de catering din Romania, despre planurile sale, dar si despre dragostea de a petrece Pastele acasa, in familie.

"Mi se pare atat de trist sa nu fii acasa si mi se pare ca iti iei ceva din suflet. Pentru ca ai restul celor 360 de zile in care poti sa pleci oriunde", spune femeia de afaceri.

Iepurasului nu i-a cerut nimic niciodata, nici macari vanzari mai mari, dar are, totusi, o dorinta: aceea ca fiica ei, Ileana, sa intre in afacerea inceputa de ea si sa o continue, cu "un suflu tanar".

"(...) mi-ar placea foarte mult sa vina alaturi de mine, e un suflu tanar, are alta putere, alt dinamism, alte idei, alte viziuni. Intotdeauna un om tanar vine cu tot elanul si cu toata 'nebunia' pe care, cu timpul, le mai atenuezi. Chiar daca nu le pierzi de tot. Mie-mi face placere sa cred ca nu le-am pierdut", spune Anca Mitu, intr-un interviu acordat Business24.

Ati intrat in mediul de afaceri la inceputul anilor '90. Spuneti-ne mai multe despre ideea dumneavoastra de afaceri.

Am inceput in 1996 acest business de catering. La inceput a fost o forma de pionierat pentru ca in perioada aceea nu prea stiam nici eu prea bine cu ce "se mananca" afacerea de catering, nu erau firme pe piata, lumea era in continuare obisnuita sa isi ia pachet de acasa, iar pentru petreceri private isi pregateau ei singuri.

Am inceput cu senvisuri si cu salate, la mine acasa. Dupa cateva luni comenzile au crescut si mi-am permis sa inchiriez un spatiu pe care l-am aranjat foarte saracacios.

Pe masura ce s-a dezvoltat business-ul, respectiv pe masura ce au crescut comenzile, am mai angajat si oameni, am reusit sa cumparam si un Oltcit papuc cu care sa transportam mancarea. Inainte duceam mancarea intr-un Oltcit simplu.

Apoi incet, incet, ne-am dezvoltat, am crescut organic. Ne-am dezvoltat prin ceea ce am produs, n-am avut fonduri din alta parte. Am inceput de foarte jos.

De ce ati ales sa faceti tocmai senvisuri pentru corporatii?

Mi s-a parut cea mai simpla solutie de masa de pranz. Atat pentru persoanele care speram sa comande, cat si pentru mine cu posibilitatile pe care le aveam in acel moment.

Nici nu-mi puteam imagina ca o sa ajung sa fac mancare gatita. Insa clientii au inceput sa ceara si, incet, incet, am inceput sa le fac vrand-nevrand.

Numai senvisuri si salate iti restrangeau foarte mult segmentul de clienti.

Cat ati investit initial in aceasta afacere? Dar pe parcurs?

investitia initiala a fost de 20.000 de lei, sa cumpar piept de pui, bani pe care i-am primit de la mama. Asta am investit, de aici a pornit.

Pe parcurs, investitiile in amenajarea spatiilor, in utilaje, in masini, in logistica, depasesc 400.000 de euro la care se adauga si investitia intr-o locatie de evenimente. Aceasta din urma a fost de 3 milioane de euro. Pentru aceasta am facut un leasing imobiliar.

Ati ajuns, astfel, Furnizor al Casei Regale si, de cativa ani la rand, detineti titlul de "cea mai buna companie de catering din Romania". Care a fost "reteta" succesului?

Nu cred ca exista reteta, nu cred deloc in retete. Cred in munca, in perseverenta, in vise, in pasiune, uneori in disperare, in frica. Alta reteta nu stiu sa va spun.

Stiu ca imi place la nebunie mancarea buna, sunt un om creativ, mi-ar placea sa cred despre mine ca sunt un om care nu dezamageste oamenii - atat in zona profesionala cat si in zona personala.

Succesul mi se pare ceva efemer si ceva "de moment", pentru ca sunt atatia oameni care au avut la un moment dat succes si dupa aceea nu mai au. Pana la urma e vorba de oameni si e vorba de multe lucruri care concura sau nu la asigurarea unui bun drum.

Mie-mi place foarte mult drumul, am vise, am niste proiectii, imi imaginez lucruri dar in momentul in care le ating imi dau o alta tinta. O alta destinatie.

Imi place povestea, imi place jocul, imi place pasiunea, imi place la nebunie pasiunea muncii, sunt pasionata de munca si respect munca, desi "munca" e un cuvant ce a ajuns sa insemne "n-ai incotro si trebuie sa faci". As spune "lucrare", cand dupa tine ramane ceva frumos.

Pentru ca acest cuvant este folosit, insa, de toata lumea, as spune ca ador munca, cred in ea si cred ca este singura modalitate prin care chiar cred ca poti sa faci ceva. Si in zona privata, si profesionala si oriunde.

Si sunt, cred, cel mai sever sef pe care l-as putea avea eu cu mine.

De ce sunteti cel mai sever sef pentru dumneavoastra?

Pentru ca mi se pare intotdeauna ca pot sa fac mai mult. Incerc sa nu ma raportez la lucrurile pe care nu le-am facut, ma raportez la ele doar ca la un bilant.

Intotdeauna imi ridic eu singura stacheta si intotdeauna spun ca pot mai mult, chiar si cand nu pot.

Cum s-a tradus succesul companiei in cifra de afaceri pentru 2013?

Cifra de afaceri pentru 2013 a fost de 2 milioane de euro, iar pentru 2014 speram sa avem o crestere de circa 15%.

Aveti in plan investitii anul acesta?

Avem in plan investitii pe zona de catering, dar si la Corbeanca, sunt investitiile necesare pentru a ne continua bunul drum. Dar acum investitii majore nu vom face. Nu e momentul.

Ce alte proiecte mai dezvoltati in acest moment?

Deschiderea unei scoli de gatit pentru neprofesionisti, dar si Readers Cafe. Pentru Readers gandim o repozitionare si asta inseamna niste mici schimbari de decor, de pe 5 mai vom avea un meniu nou. Incercam sa schimbam ceva pe zona de servicii, sa ne adaptam la nevoile clientilor nostri.

Va mai ramane timp si pentru proiectele personale?

Imi ramane putin timp si pentru viata mea personala. Ca proiecte personale, mi-ar placea sa fac cursuri de matematica, mi-ar placea sa calatoresc mai mult, mi-ar placea sa pot sa mai invat, mi-ar placea sa am timp mai mult pentru fata mea si cateii mei.

Dar fac foarte multe lucruri si in zona personala de care sunt foarte fericita. Si copilul meu m-a sustinut, fata mea a fost "farul" meu si echilibrul.

Ea a fost totul, a fost ce nu se poate spune in cuvinte. A fost echilibru, a fost calauza, a fost sprijin, a fost indemnm, a fost umarul pe care am putut sa plang, a fost speranta, a fost incredere. Si este, in continuare. Spun "a fost" pentru ca acum este plecata in Franta la facultate si ne vedem destul de rar. Si uneori imi e rau fizic, de dor.

Dar este hotoarata sa se intoarca acasa dupa ce termina scoala. Are atatea planuri, atatea vise si imi povesteste atatea, incat o cred si nu ma plictisesc niciodata ascultand. Are o iubire pentru Romania, pentru Bucuresti, pentru ce se intampla aici si sunt atat de fericita, ca nu va pot spune.

Se va implica si ea in acest business, alaturi de dumneavoastra?

Nu stiu. Niciodata nu si-a exprimat clar dorinta (de a se implica in acest business - n.red.) si nici nu i-am ingradit optiunile. N-am putut sa iau eu hotarari, este un alt om.

Dar mi-ar placea foarte mult sa vina alaturi de mine, e un suflu tanar, are alta putere, alt dinamism, alte idei, alte viziuni. Intotdeauna un om tanar vine cu tot elanul si cu toata "nebunia" pe care, cu timpul, le mai atenuezi. Chiar daca nu le pierzi de tot. Mie-mi face placere sa cred ca nu le-am pierdut.

Dar iti mai dispare putin din nesabuinta. Si de multe ori, lucrurile mari se intampla cu o nebunie mica si cu iubrie multa multa.

Cred foarte tare in puterea dragostei si cred ca atunci cand iubesti oamenii si cand iti pasa de ei se intampla ceva miraculos.

Pentru ca suntem in Saptamana Mare... care este cea mai frumoasa amintire care va leaga de Paste?

Mie mi se pare ca Pastele si Craciunul sunt magice si amandoua au puterea sa aduca ceva comun in multi oameni. Ca este vorba de credinta, de liniste, de bucurie, de timpul in mijlocul familiei... Se intampla ceva deosebit.

Nu stiu sa va spun cea mai frumoasa amintire. Toate amintirile mele se leaga de familie, de ras, de povesti.

Copil fiind, respectati vreo anumita traditie in fiecare an de Paste?

Nu, sunt nascuta in Bucuresti si, din pacate, nu aveam ceva special. E traditia tuturor oamenilor de sarbatori, traditia ortodoxa romaneasca.

Cum va veti petrece anul acesta sarbatorile de Paste?

Ca de obicei, cu familia mea iubita, acasa. Niciodata nu plec de sarbatori. Mi se pare atat de trist sa nu fii acasa si mi se pare ca iti iei ceva din suflet. Pentru ca ai restul celor 360 de zile in care poti sa pleci oriunde.

Mi se pare minunat sa fii acasa de Paste si de Craciun.

Noaptea Invierii se intampla doar o data pe an si are loc de atatea ori de cati ani iti da Dumnezeu. Cati ani avem, atatea posibilitati de a merge la noaptea de Inviere avem, si nimic mai mult.

Renuntati la gadgeturile care va leaga de munca in aceste momente?

Nu sunt o fana a gadgeturilor, nu-mi place sa trimit mesaje de sarbatori pentru ca nu cred in comunicarea asta fara cuvinte reale si fara urechi.

Inteleg evolutia tehnologica, inteleg nevoia de a folosi astfel de lucruri, dar eu personal nu sunt o fana si nici nu cred ca am sa devin.

Iar de sarbatori incerc sa vorbesc doar cu oamenii pe care ii iubesc. Si sunt multi.

Ce i-ati cerut iepurasului, anul acesta?

Niciodata nu-i cer nimic. Doar ofer. Ar trebui sa invat sa cer. Ma invata un prieten drag ca "in relatii trebuie sa stii sa ceri".

Si a venit momentul sa incep sa invat.

Am norocul ca daca imi doresc cu adevarat ceva, pot sa-mi cumpar singura. Dar, altfel, ma bucur de orice.