Mircea Tudor, MB-Telecom - Despre extravaganta si pretul creativitatii

Mircea Tudor, om de afaceri si inventator premiat la Geneva, vorbeste intr-un interviu acordat Business24 despre provocarea de a fi mereu printe cei mai buni, despre echitatie ca "microb", dar si despre ambianta de care are nevoie un om creativ si pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ea.

Pasionat de ingineria tehnologica si licentiat in drept, Mircea Tudor este unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din Romania, un milionar in euro care a construit afaceri de la zero si sustine spiritul antreprenorial.

Mircea Tudor este fondator si presedinte al MB-Telecom, compania care a castigat Marele Premiu la Salonul de Inventii de la Geneva cu sistemul de "radiografiere" cu raze gama a camioanelor, MB -Telecom devenind astfel lider mondial intr-un domeniu Hi-Tech.

Mircea Tudor este, de asemenea, unul dintre membrii juriului din emisiunea de business "Arena Leilor". Preocupat in egala masura de activitatile ecvestre, el este organizatorul primului spectacol de teatru ecvestru din Romania.

Pentru a crea ambianta perfecta angajatilor sai, dar si clientilor care vin in vizite de business, omul de afaceri a proiectat Brit Cafe cu sprijinul Galeriile Noblesse, o cafenea britanica aflata la ultimul etaj al Centrului Est-European de cercetare aplicativa din Otopeni.

Ati atins succesul in Romania si in afara granitelor tarii prin forte proprii. Ce inseamna sa fii printre cei mai buni?

Evident ca este greu si ca e si mai greu sa "fii mereu printre cei mai buni" adica sa te mentii acolo sus, pe un palier al superlativelor absolute in ceea ce priveste competenta, performantele si evolutia constanta.

Dumneavoastra sunteti romanul care a adus tarii noastre marele premiu al Salonului de Inventii de la Geneva, primul trofeu de acest gen din istoria tarii. Credeti ca fara acest premiu ati fi reusit sa razbateti in mediul de afaceri romanesc?

Fara indoiala ca Marele Premiu adjudecat intr-o maniera spectaculoasa, ca o lovitura de teatru la Salonul Inventiilor de la Geneva ne-a deschis foarte multe usi in tara si in strainatate.

Revenind la mediul de afaceri romanesc, asa cum spuneam, doar deschiderea usilor nu este in sine o garantie a succesului, ci doar o conditie a lui.

Odata deschisa usa, trebuie sa stii ce si cum sa faci dincolo de ea, sa stii sa convertesti in valoare adaugata perena, notorietarea trecatoare a unui premiu si noi asta am facut, am folosit momentul pentru a ne consolida pe termen lung pozitia in mediul de afaceri atat din Romania, cat si de pe piata internationala.

Care a fost cea mai interesanta afacere propusa in "Arena Leilor" pe care ati pariat in ultima vreme si ce anume v-a castigat increderea?

Au fost multe propuneri de afaceri interesante si in general mizez mai mult pe calitatea umana a candidatilor decat pe potentialul de business al afacerii propuse.

Retin din ultimul sezon propunerea pentru dezvoltarea unei pastravarii ecologice care are si o componenta de cercetare in piscicultura si ca propunere exotica, pe cea de a participa la crearea unui brand fezabil "Maria Pauna" pentru estetica sprancenelor feminine.

Stim ca sunteti pasionat de echitatie. Cat de scumpa este aceasta pasiune? Spuneti-ne mai multe despre primul teatru ecvestru pe care l-ati organizat in Romania.

Depinde cum abordezi aceasta pasiune. Daca te limitezi la a gusta din potentialul urias de destresare pe care il ofera echitatia, nu este mai scump decat mersul la o terasa, chiar si in conditiile in care initial, trebuie sa investesti intr-o vestimentatie dedicata si specifica.

In schimb daca echitatia devine microb, se schimba lucrurile pentru ca apare tentatia de a cumpara un cal si asta inseamna deja cel putin cateva mii de euro, dupa care urmeaza costurile de cazare si intretinere care ajung usor la 500 de euro pe luna.

Intr-adevar, am organizat primul spectacol de teatru ecvestru din Romania si am demarat proiectul de investitie in primul astfel de teatru cu stagiune permanenta din aceasta arta a Europei.

Acesta va fi mai mult decat un teatru ecvestru, fiind in intentia mea un centru de activitati recreative, sportive si culturale neconventional, plasat pe DN1, la iesirea din Saftica. Speram sa putem finaliza aceasta investitie in 2012.

Unul dintre proiectele recente pe care le-ati finalizat cu succes este o cafenea in stil Art British intr-o cladire de birouri. Cum v-a venit aceasta idee?

Simplu: creatia, indiferent de domeniul in care se manifesta, are nevoie de un spatiu de refacere si stimulare a energiilor creatoare si o cafenea cu un potential estetic si ambiental iesit din rutinele obisnuite de decorare a spatiilor, poate avea acest rol de catalizator al energiilor creatoare intelectuale a oamenilor.

Nu in ultimul rand, un astfel de spatiu este un loc foarte potrivit pentru primirea oaspetilor care viziteaza sediul firmei noastre.

Colaborarea cu Galeriile Noblesse a decurs foarte bine.

De altfel, Galeriile Noblesse au ajuns in pozitia de realizatori a acestui proiect ca urmare a unei competitii in care au dovedit competente mult peste media din piata romaneasca de profil si in plus, au manifestat ei insisi o creativitate deosebita in propuneri, dublata de o flexibilitate de a aborda diverse stiluri decorative.

Cafeneaua ocupa un spatiu de 140 de metri patrati si in ciuda spatiului relativ mic, ofera cateva zone tematice distincte. Avem astfel un colt biblioteca, o zona cu oglinzi, o alta zona a hartilor medievale, una a tablourilor sau a ceasurilor si nu in ultimul rand un bar clasic asa cum l-am gasi in orice antologie a barurilor.

A fost o idee costisitoare?

Da, a fost o investitie costisitoare, chiar foarte costisitoare, dar ma gandesc ca si Turnul Eiffel a fost scump si totusi francezii l-au facut. Asa ca nu am ezitat sa aloc fondurile respective, chiar daca unii pot considera aceasta cafenea ca pe o extravaganta.

De ce ati ales sa implementati proiectul Brit Caffe chiar in Centrul Est European de Cercetare Aplicativa?

Asa cum am mai spus, creatia chiar si in domeniul cercetarii stiintifice si tehnologice are nevoie de un cadru si o ambianta care sa o stimuleze, asa ca locul unei cafenele in stil britanic 1900 in Centrul Est European pentru Cercetare Aplicativa mi se pare foarte potrivit, fie si doar pentru ca in aceea perioada Anglia era avangarda progresului stiintific si tehnic al lumii, pastrand aplecarea spre rafinament estetic in arta si ambient.

Desigur ca proiectul este asa cum bine spuneti "un inceput" care, logic, va fi urmat de dezvoltari ulterioare intr-o dinamica fireasca pentru cei care au permanent o neliniste a cautarii, cercetarii, dezvoltarii si evolutiei.